Jurnal de eu (II)

Astazi, 28 decembrie – ma simt ca intr-o cumpana. Cu un picior in anul ce trece si unul in anul ce vine.  Atmosfera de vacanta, de relaxare, de “dolce far niente”. Scriu, citesc, desenez, ma uit la filme siropoase sau la ce se mai nimereste. Gospodaresc un pic , cu masura.

Afara e soare si frumos. Cu siguranta si cald. Probabil vom iesi mai tarziu la ceva cumparaturi. Probabil, zic :).

In gradina inimii mele sunt doruri de nou, de calatorii, de fapte noi, de oameni noi, de … sunt intrebari ale caror raspunsuri doar viitorul mi le va dezvalui…

In casa  e cand liniste cand harmalaie, cand ordine cand dezastru, dupa cum ii vin ideile creative lui Dante si in functie de personajul pe care il interpreteaza. Azi va fi Kung Fu Panda… deci adio ordine si liniste .

In bucatarie ordine relativa. A devenit incapere de tranzit. De gatit numai gatesc pana dupa revelion :). Poate doar o salata usoara.

Sunt imbracata cu colanti negri, tricou rosu, hanorac negru. Si papuci fistichii in rosu, mov, verde etc etc .

Ce muzica ascult acum – nu ascult muzica, se aude in fundal un film italian despre viata unor femei aflate la varsta de 40 de ani… mai arunc cate un ochi sa ma delectez. Femei divortate, femei isterice, femei in cautarea marii iubiri,  Poate mai tarziu sa ascult Sonata Lunii si Anotimurile… mi-e dor de un pic de muzica clasica.

Ce carti citesc zilele astea  – incerc sa citesc Cele mai frumoase povestiri de Craciun... cartea pe care mi-am achizitionat-o cu voucherul de la Nemira. Din pacate nu reusesc sa prind esenta scrierilor englezesti din povestirile astea. Greu digerabila pentru mine desi sunt povestiri considerate clasice. Poate sa o savureze copilul meu cand va creste, deocamdata simt ca mi am irosit voucherul degeaba…

Ce mesteresc – multe desene cu brazi. Am deja vreo 7 desene colorate facute zilele astea. Nu pot sta degeaba nici macar atunci cand spun ca ma relaxez. De fapt asa ma relaxez eu cu adevarat.

Ce imi doresc pentru saptamana viitoare – sa petrec frumos de Revelion, in familie, sa ma bucur de bucuria copilului, sa visez la anul ce vine… si sa incep anul nou cu entuziasm si o stare de spirit de zile mari.

Ce am facut saptamana asta  – am trait din plin fiecare clipa, m-am odihnit, m-am bucurat de darurile primite de Dante la Craciun, m-am bucurat de familie, de musafiri. Mi-am trimis  gandul si departe, pe dealuri, munti…

Sunt recunoscatoare – pentru minunea ce mi se intampla zilnic de a iubi, de a fi iubita, de a vedea soarele zambind la fereastra dormitorului vestind o noua zi.

Imi doresc / sper  – sa se intample … nebunia la care ma gandesc in fiecare zi.

O poza preferata (Am schimbat rubrica din “fotografie preferata” in “poza preferata”, dupa ce am inteles diferenta dintre  una si alta)- Dante la 11 luni intr-un colaj  cu poze dintr-un weekend in Sibiu, O amintire draga mie dar si cu o rana lasata undeva intr-un colt de inima… Inca ma gandesc la tine… prieten drag de atunci… ce ai inchis prea brusc o usa. Azi ma gandesc ca de teama ai inchis-o. Atunci insa a durut… poate nici cuvintele spuse intr-o limba care nu e nici a mea nici a ta nu ne-au mai ajutat sa gasim calea comunicarii spre a lamuri neintelegerea… Dar amintirea frumoasa a ramas.