O carte calatoare si un proiect

Ati simtit vreodata nevoia aceea nebuna de a va lua lumea în cap, de a lasa pentru o vreme în urma absolut totul si sa porniti într-o calatorie? Cu siguranta da.

…………………………………………..

Binele e întotdeauna relativ. Relativ la situatia în care te afli as spune eu si o spune si Mihai Barbu astfel:

” Binele asta întotdeauna a fost relativ, ca, na, depinde de o gramada de sisteme de referinta si de multe alte chestii. Ei bine, pe malul lacului asta înconjurat de munti, la 3000 de metri de cer, într-o iurta încalzita cu rahat (balega uscata), fara semnal la telefon, cu miliarde de flori de colt în jur, cu un curcubeu pe care înca îl mai simt pe retina, cu stomacul plin si cu patul amenajat pe jos cu multe paturi groase, cu Doyle parcat lânga mine, care doarme deja, mie, aici si acum, îmi e…. as damn good as it can possible ever get”

Drum. Un drum de 26.000 km, 4 luni ?i 13 ?ari, parcurs alaturi de Doyle, calul alb ce îl poarta prin lume.

034-005-450x300

 

Oameni. Ospitalieri, încruntati, mirati, veseli sau petrecareti. Dar mai ales generosi. Lacrimi în coltul ochilor mi-au aparut de câteva ori simtind acea generozitate a Omului întâlnit pe drum, care nu te stie si pe care nu îl stii dar care îti întinde o mâna de ajutor sau o masa calda. Uneori fara nici  un ban. MG_8845-450x300

 

 

 

 

 

 

 

Cer, munti, zapada, ploaie, stele, iurte, capre, curcubeu. Mai ales curcubeu. Dupa ploaie. Curcubeul ca un punct – punte spre o noua bucata de drum, spre o noua etapa.

MG_8876-450x300

 

 

 

 

 

 

Emotie, dor, satisfactie, cautare.

Bagaje, motoare, zâmbete, amenzi, locuri de dormit, hoteluri.

“Erou? Nici vorba. Doar a iesit omul putin afara din casa, atâta tot. “ Dar ce iesire… de mii de kilometri, cu o multime de prieteni presarati pe drum, lasati acasa, adunati pe parcurs.

“Unde mi-a placut mai mult? .. Mi-a placut în egala masura peste tot, pentru ca peste tot sunt oameni, iar oamenii sunt frumosi”. Iar cei care nu sunt frumosi nu sunt oameni. Asa e mai Mihai. Oamenii sunt frumosi.

A, da. Am uitat tocmai de el, de Mihai. Mihai Barbu, cel care a iesit din casa si a plecat sa vada o parte de lume. Acea parte de lume numita Mongolia, cu tot cu drumul pâna acolo si înapoi.

01_010

Concluzia? Curajul e sa iesi din casa. Restul vine de la sine, pas cu pas, kilometru dupa kilometru.

Restul e scris în carte. În cartea calatoare ce poate ajunge la primul blogger ce si-o doreste si care lasa un comentariu aici. “Vând kilometri”  e o carte ce îti umple sufletul de frumos si de visare.

Asa cum frumos viseaza si Calin, din coltul lui cu muzica, ca într-o zi, cât mai curând, va pleca prin tara, tara noastra, si va marca 365 de obiective vizitate în 365 de zile ale unui an.

Proiect 365 România este azi doar un vis. Dar primul pas a fost facut. Acela de a-si face cunoscut visul. Iar în jurul unui vis oamenii se aduna, asa cum s-au adunat în jurul lui Mihai Barbu cumparând kilometri.

Va astept sa va exprimati dorinta de a primi cartea, asa cum am facut si eu atunci când am primit-o de la Dana Ilie, o craioveanca talentata care a scris foarte frumos despre aventura cuprinsa în paginile ei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.