Se duce vara

despre sfârsitul verii ce se insinueaza pe nesimtite as putea spune multe. as putea vorbi poate despre frunzele îngalbenite ce au început sa fosneasca sub picioare, despre ceata ce se ridica încet, de pe Dunare, în zori de zi. sau poate as putea spune despre racoarea ce ne goneste în casa mult mai devreme acum, decât cu o saptamâna în urma.

aroma strugurilor copti pe care i-am dorit o vara întreaga, abundenta de fructe si legume ale caror aroma si savoare ma pregatesc sa le ascund în tainele camarii pentru iarna ma fac sa cred ca vara a trecut parca prea repede.

sfârsitul verii adauga discutii noi la cafeaua de dimineata: începutul scolii e aproape, preocuparile noastre încep sa capete o alta directie.

si totusi, ziua de azi a dat un alt sens sfârsitului verii. pentru mine cel putin.

racoarea diminetii ploioase m-a îndemnat sa îmi pun mâinile la treaba si sa framânt o pâine proaspata, de casa. aroma îmbietoare a pâinii m-a dus cu gândul la toamna ce vine, la caldura pe care o vom cauta în casa, lânga cuptor si calorifere,

doua mânute mici si dragi au venit sa ma cuprinda târziu, la apus, si un glas mic mi-a picurat în inima emotie greu de spus în cuvinte:

“- mama, e foarte buna pâinica pe care ai facut-o tu…”

cuvintele astea simple ascund în ele multe întelesuri. si tot ele sunt puntea între vara ce trece  si toamna ce vine…

sigur pentru altii sfârsitul verii are alta semnificatie. va invit sa cititi si articolul ce însoteste tabelul. veti mai auzi despre acest proiect.