Femeia si ora de culcare
Citeam de curând un soi de gluma despre ce face o mama când pleaca la culcare. Da, ea spune ca pleaca la culcare, dar pâna în dormitor drumul e luuung. Mult mai lung decât al sotului sau al copilului, desi, teoretic, este aceeasi distanta. Copilul poate adormi si pe jos, si pe canapea, chiar si pe sub masa de bucatarie :). Da, la noi în casa asa se întâmpla de aceea nu m-ar mira sa se întâmple la fel si prin alte case.
Sotul când spune gata, merg la culcare, închide televizorul sau calculatorul, se spala pe dinti si în mai putin de cinci minute sforaie fericit si fara grija.
Femeia, însa multe mai are ea de rezolvat, aranjat îndreptat înainte de culcare. Ma pornesc eu frumusel spre dormitor atunci când simt ca somul îmi da târcoale. Dar, sa vezi pocinog, în drum e bucataria. Intru sa beau doar un pic de apa. Observ oala cu ciorba ce trebuie bagata la rece la frigider. Îmi amintesc ca ar trebui sa pregatesc si pachetul copilului, sa nu o mai lungesc dimineata. Mai strâng una, alta, ca nu se stie niciodata, daca vine peste noapte soacra în vizita si eu nu am bucataria luna. Îmi amintesc ca totusi am venit sa beau niste apa.
Pe hol ma mai împiedic de vreo doua jucarii, mai adun vreo bluza de-a copilului uitata pe cine stie unde..off, si daca nu i-as spune, dar el nu ma aude… bodoganesc de una singura. Intru si în camera copilului sa sting lumina la acvariu, sa culc si bietii pestisori, sa le spun si lor noapte buna.
Trec pe lânga ladita pisicii si constat ca iar a “botezat-o” si ar fi cazul sa fac si pe acolo un pic de curatenie. Cucoana, cum o alint eu, se mângâie cu coada pe lânga mine si cu un miorlait convingator ma face sa ma îndrept spre pliculetul de Pro Plan Nutrisavour desi încep sa pic de somn de-a dreptul. Într-un final ma îndrept spre baie, ma spal pe dinti, ma demachiez si îmi dau cu o crema pe fata (daca nu uit), o crema pe mâini si gata, în sfârsit sunt pregatita de culcare.
În dormitor sotul si copilul sforaie fericiti, unul lânga altul. Ma strecor printre ei cum reusesc, zâmbesc când îi vad asa de linistiti si fara griji, ma întind si ma relaxez si eu în sfârsit… dar somnul ia-l de unde nu-i. O jumatate de ora cel putin mai am de facut calcule în gând, de facut si desfacut liste de cumparaturi, planuri pentru a doua zi sau pentru urmatorii doua zeci de ani. Somnul a ramas pe undeva printre oalele din bucatarie, hainele împrastiate, acvariul cu pesti sau blana pisicii. Care si ea doarme fericita si nepasatoare la picioarele noastre.
Sa nu va închipuiti ca lucrurile stateau altfel înainte sa am copil, acvariu si pesti. Stateau fix la fel. Pentru ca asa suntem noi, femeile, mereu ocupate, mereu gata sa mai rezolvam câte ceva “important”.
