Incaltaminte din piele
Nu stiu daca v-am mai spus, dar am si eu o dambla legat de încaltaminte: sa fie din piele domnule. Cu siguranta mi se trage din copilarie când încaltamintea din piele era accesibila, când erau acele magazine cu marfa româneasca din care se îmbraca toata familia, unde mergeam întotdeauna înainte de începerea scolii pentru a ne cumpara garderoba completa.
Eu nu îmi amintesc sa fi avut pantofiori “la moda” ci îmi amintesc de pantofii din piele, care miroseau frumos, erau moi si cu care mergeam parca pluteam. Întotdeauna erau dragalasi, copilarosi, fara a încerca sa imite încaltamintea adultilor.
Nici nu stiu daca se gasea si încaltaminte din înlocuitori sau din alte materiale, exeptând desigur tenesii si adidasii. Dar adidasi am purtat mult mai târziu, abia pe la facultate cred.
Se pare ca astfel de obiceiuri se perpetueaza si ramân întiparite în mintea noastra astfel încât, atunci când devenim parinti, procedam exact la fel. Îmi place sa cred ca facem asta referitor la aspectele pozitive, nu si le cele care noua nu ne-au placut.
De când am nascut puiul de om am încercat sa îi cumpar doar încaltaminte de calitate, din piele, chiar daca am dat un banut în plus. Desi, de multe ori am gasit încaltaminte din piele la un pret chiar mai mic decât încaltamintea din înlocuitor dar în trend de pe piata. A avut cizmulite, ghetute, sandalute, pantofiori, toti doar din piele. Desigur, copil fiind, nu era el prea constient de ceea ce purta iar vârful încaltamintei ajungea aproape inevitabil ferfenita. Dar, oricât de “dur” a fost cu încaltamintea, aceasta tot a mai putut fi purtata de înca un copilas dupa el, macar pe ulitele satului daca nu la oras.
Acum în iarna i-a crescut piciorul asa de mult, aproape brusc, încât m-am trezit cu toata încaltamintea aproape noua dar mica. Mi-am pus mâinile în cap la propriu si am spus: “în curând va trebui sa-ti cumpar pantofi de barbati din piele naturala, nu pantofi de copii”.
Da, creste mititelul meu, dar tot copil este înca. A dat si el din umeri, s-a uitat la mine, m-a îmbratisat si a spus: “cumparam altii mama si pe astia mici îi dam altui copil”. Ceea ce am si facut desigur. Doar si noi am trecut prin asta iar parintii nostri au facut fata pâna la urma.
