Scrisoare catre Mos Craciun

Anul acesta Dante a scris prima lui scrisoare lui Mos Craciun si este foarte mândru de asta, se întelege. Doar are 6 ani si merge deja la scoala.

În miezul verii, nici nu mai stiu în ce context, Dante ne-a spus ca el stie ca darurile de Craciun sunt cumparate de catre noi si puse sub brad. Ne-am uitat unul la altul nestiind cum sa reactionam, daca este doar o capcana sau o concluzie a lui data de faptul ca a înteles ca toti acei mosi pe care îi vede la serbari, spectacole sau prin oras sunt oameni mascati.

I-am spus ca Mos Craciun exista si este doar unul iar ceilalti sunt doar ajutoarele lui si ca fiecare din noi putem fi ajutor de nadejde.

Totusi, odata venita iarna, Dante a intrat în atmosfera de Craciun si a lasat deoparte îndoielile. Asa ca a luat o coala alba de hârtie si s-a asternut pe scris.

Ce m-a surprins a fost rabdarea si vointa pe care le- a pus în aceasta scrire. Daca pentru scoala cu greu se lasa convins sa se apuce de scris câteva rânduri, scrisoarea a scris-o cu mare atentie, ordonat, uitând si de oboseala si de faptul ca “nu îi place sa scrie”.

Nu pot spune ca a fost usor, dar nici foarte greu. Ajuns aproape de finalul scrisorii, când trebuia sa scrie ce îsi doreste de la Mos, era destul de obosit asa ca a spus: “hai sa nu îi cerem chiar asa multe lui Mos Craciun”… de fapt nu prea mai avea energie sa scrie :).

Totusi lista a ramas deschisa. Pâna o trimitem mai are timp sa adauge una alta.

Scrisoarea asta mi-a aratat ca totusi Dante scrie cu placere atunci când motivatia este destul de puternica.

PS: aseara Dante ne-a facut si bucuria de a citi prima sa carte. Este vorba despre o carte cu o poveste despre un dinozaur, cu un text simplu dar cu litere mici de tipar. Pentru el a fost o mare realizare si eu ma bucur ca a citit din propria lui dorinta.