În lumea mea

În lumea mea e bucurie si culoare. În lumea mea sunt zâmbete sincere de copil, priviri curioase si descoperiri. În lumea mea adultii redevin copii, îsi amintesc de cei ce-au fost odata. În lumea mea joaca e serioasa si seriozitatea este joaca. În lumea mea nu este cale dreapta dar orice cararuie poate deveni un drum. În lumea mea bolovanii devin pietricele pictate în toate culorile curcubeului.

În lumea mea nu sunt reguli, nu sunt conventii, nu sunt garduri si nici legi. Dar totul are ordine stricta, fireasca, nimic nu se amesteca, nimic nu se pierde, totul se transforma. O lacrima devine diamant, un nor devine jucarie, o picatura de ploaie poarta în ea infinitul.

În lumea mea e daruire. Frumusetea si satisfactia vin din a împartasi, din a darui neconditionat si fara asteptari oricând, oricui si oriunde. Copiii sunt învatatori în lumea mea iar noi, cei ce ne consideram mari, ne însusim lectie dupa lectie.

În lumea mea e deschidere si încredere. Privirile senine fac lumea mea frumoasa. Cuvintele ce se leaga pentru a descrie frumosul fac lumea mea de zi cu zi. În lumea mea nu se cere perfectiune pentru ca perfectiunea e în învatare, încercare, descoperire. Perfectiunea e în ochii de copil, fericiti ca migala mâinilor a mai facut un dar pentru mama.

Da, sunt si nevoi în lumea mea. Ca în lumea oricui. Da, sunt si regrete si pareri de rau. Sunt si framântari si întrebari. Dar sunt acolo, în mine, pentru a iesi la suprafata tot sub forma de daruri si bucurii, sub forma de cuvinte sau sub multe alte forme. Iar toate astea se întorc atunci când cred ca speranta a plecat pe la altii, când cred ca am ratacit drumul, când nu mai cred  în nimic.

Nu stiu cum e în lumea ta, sau a ta sau a ta, dar în lumea mea e loc pe Pamântul asta mare si pentru tine, si pentru tine si pentru tine dar si pentru mine.