Cuvântul tiparit

Cuvinte alearga prin mintea noastra zi de zi, ora de ora, minut de minut si clipa de clipa. Cuvintele ies din gura asemeni unor fulgi usor de gânduri. Cuvintele exprima, cuvintele mângâie, cuvintele ranesc.

Cuvintele scrise însa sunt cuvinte gândite, cântarite, cizelate. Cuvintele internetului sunt cuvinte zburatoare. Gândul le cuprinde, le percepe si apoi le ascunde sub alte si alte cuvinte.

Dar cuvântul scris… ei, cuvântul scrie e cu totul altceva. Dincolo de mirosul inconfundabil de tiparitura, dincolo de fosnetul paginii, cuvântul tiparit sopteste. Îti spune doar tie, la ureche, sensuri pe care doar tu le percepi. Deschizi cartea, oriunde ar fi, apuci un cuvânt si îl sucesti în gândul tau câte clipe vrei, gasindu-i noi si noi sensuri cu fiecare deschidere de carte. Nu risti sa vina peste tine navala altor cuvinte scrise.

Nu am constinetizat aceste lucruri pâna când nu am primit cartea de poezie scrisa de Atena Ivanovici. Caile internetului ne-au adus pe carari comune, caile SuperBlogului ne-a adus împreuna într-un Bucuresti primavaratic. Si ne-a placut.

Poeziile Atenei îmi rasar mereu surprinzatoare pe caile internetului. Dar rar am ragazul sa le rumeg, sa le simt, sa le întreb ce au vrut sa spuna.

“Sa fie azi” mi-a dat prilejul ca orice zi în care citesc sa fie o surpriza de cuvinte. Am constientizat diferenta dintre cuvântul efemer al internetului (chiar de aparent sunt nemuritoare pe o pagina virtuala) si cuvântul scris negru pe alb într-o carte.

Multumesc Atena pentru cuvintele ce mi le-ai daruit! Pentru ca da, când citesc o carte sunt egoista si cred ca acea carte a fost scrisa doar pentru mine.

“Secundele noastre au devenit clipe

Dar noi

Noi, ce am devenit?

Taceri?

Orele noastre au devenit ceasuri

Dar noi

Noi, ce am devenit?

Frunze”

Cuvinte frunze, cuvinte ce renasc cu fiecare noua citire.