Ne vom muta la capitala?

Sunt perioade din viata în care simti ca a venit momentul sa faci unele schimbari. Schimbarile pot fi de tot felul: legate de job, de profesie, de locuinta sau chiar de locatie. Cam într-o asa perioada ne aflam si noi acum, aceea în care ne gândim tot mai mult la o schimbare a orasului.

Ideea a venit desigur de la sotul meu care e legat de serviciul lui la Dunare si care nu ar putea pleca decât în anumite conditii. Dar propunerea lui de a ne muta la capitala m-a luat prin surprindere. Bine, stiu ca nu curge Dunarea pe acolo si nici nu s-a înfiintat între timp vreo unitate mobila de vapoare pe Dâmbovita, dar acolo e centrul tuturor treburilor administrative, deci inclusiv al armatei.

Asa ca, vrând nevrând, am început tot mai des sa ma gândesc la aceasta schimbare de loc. Sigur, nu ma gândesc la ea sarind în sus de entuziasm ci scotând de la naflatina toata paranoia si tot mormanul de griji de care e în stare o femeie. Mai ales una care, de câte ori ajunge în Bucuresti, se simte ca pierduta în spatiu.

Întrebari precum: cu ce voi circula eu, cum ma voi descurca la metrou, de unde voi cumpara pâine si alte alimente, dau buluc în capul meu.

Dar cea mai cea întrebare este legata de locuinta. Îmi e drag apartamentul în care stam acum, ne ofera confort si spatiu asa cum ne-am dorit si nu mi-e usor sa ma gândesc la o schimbare. Adica vom gasi noi ceva asemanator si satisfacator acolo, în marele oras, dar mai ales la preturi rezonabile? Desi teoretic pretul nu ar trebui sa fie grija noastra ci a statului. Noi doar trebuie sa gasim ceva pe placul nostru.

Deocamdata e doar un plan. Asteptam sa vina bebe, sa prinda puteri, si apoi mai vedem. Dar ideea începe sa prinda radacini si deja am început sa trec în revista prietenii virtuali pe care îi am pe acolo si care pot deveni reali precum si multimea de evenimente la care mi-ar placea sa particip si fizic, nu doar cu ochii mintii citind pe bloguri.