Rujurile naturale Lavandine
Nu am fost foarte prietena cu rujurile de-a lungul timpului. Mi se parea ca nu imi sta bine cu ele, ca ma fac sa arat ca de la circ, ca ma uratesc pur si simplu.
Cand am incercat si eu primele rujuri pur si simplu nu mi-a placut textura lor grasa, de-a dreptul gretoasa. Desigur, nu imi luam rujuri scumpe, necunoscand pe atunci ca pretul reflecta uneori si calitatea, nu doar luxul. Imi luam si eu un ruj la intamplare, intr-o culoare ce mi se parea mie ca se potriveste, la sfatul grabit al vanzatoarei care imi “garanta” ca mi vine perfect.
Cu timpul m-am mai obisnuit sa port rujurile, trecand de la oribilele nuante de maron, la cele mai calde si naturale, pentru ca acum, la 40 de ani, sa indraznesc sa folosesc cu incredere rujul rosu, in nuante indraznete dar nu stridente.
Despre calitate am inceput sa invat din experienta, incercari si documentari.
Din experienta am invatat ca rujurile ieftine, cumparate la intamplare, sunt execcrabile. Numai spun ca auzisem ca sunt facute din oase de caine si imi era scarba sa ma mai apropii de ele.
Din incercari am observat ca unele sunt mai hidratante, altele se aduna in mici particule pe buze, devenind neplacute si inestetice. Tot din incercari am inceput sa aleg rujurile mai scumpe, in general rezistente la apa, pentru ca nu sunt genul care sa stea toata ziua in oglinda si sa isi refaca machiajul. Prefer un ruj rezistent care sa ma tina de cand ies pe usa casei si pana ma intorc acasa, de obicei seara dupa o zi de alergatura pe afara.
Din documentarile mele, mai ales dupa ce am inceput sa citesc lista ingredientelor, mai tare m-am speriat si aproape am renuntat la ideea de a mai folosi un ruj, cand am realizat ce ingrediente sunt folosite pentru fabricarea acestora. In special la rujurile ieftine. Am descoperit insa aproape imediat ca exista si alternativa rujurilor naturale, a celor de buna calitate, chiar la un pret mai mare pentru buzunarul meu, sau mai exact pentru partea de buget ce eram dispusa a o aloca acestui accesoriu atat de feminin pana la urma.
Rujurile Lavandine sunt o astfel de alternativa. Ingredientele folosite in obtinerea lor reprezinta nu doar garantia calitatii ci si a sanatatii pielii.
Am ales un ruj cherry rose si unul in culoarea prunei. Dincolo de increderea in marca Lavandine si in ingredientele 100% naturale, sunt absolut indragostita de textura fina, moale, delicata si hidratata a acestor rujuri. Le simt ca o matase fina pe buze, le simt hidratate si moi, fara acel luciu umed si atat de nesuferit pe care il dau glossurile. Desi mate, au un luciu natural si firesc, fara a da senzatia de artificial.
E si normal sa fie asa avand in compozitie ceruri exclusiv naturale, ce formeaza o pelicula fina la suprafata buzelor, fara sa patrunda in piele, ceea ce le confera o rezistenta mai mare dupa aplicare, exact cum imi doream eu.
Pigmentii folositi sunt de origine naturala iar mirosul este obtinut din fructe de padure, facand rujul cu atat mai natural si placut la gust.
Iata un rasfat pe care vi-l puteti face cadou ori de cate ori simtiti nevoia de ceva frumos, ceva ce sa va accentueze frumusetea si feminitatea. Marca Lavandine va sta la dispozitie si cu alte produse minunate printre care sapunurile naturale si pasta de dinti naturala.
Pingback: Lavandine - frumos, parfumat si natural - vavaly
Mai mult de atat, vad ca arata si foarte bine, nu doar ca sunt naturale. Nu stiam de existenta lor, cumparam rujuri pe care le-am mai incercat si mi se pareau bune, recomandari de la persoane cu experienta.
Chiar arata bine si se comporta foarte frumos. Sunt exact asa: naturale 🙂