Azi am fost in … Paris
Azi Dante a venit de la scoala cu zambetul pe chip si intr-o dispozitie de zile mari. Si-a asezat ghiozdanul la locul lui, hainutele la fel, a facut totul ca la carte (sau dupa regulile casei).
Dar bucuria nu s-a oprit aici. Numai ce il vad ca scoate cele necesare pentru asezarea mesei, servetele. M-a trimis din bucatarie si cand m-am intors decorul era gata: storurile trase, lumanare aprinsa, Turnul Eiffel printre farfurii, o incantare, ce sa mai zic.
Am luat masa impreuna, am vorbit in tihna (a avut grija sa indeparteze telefonul sa nu ma distraga vreun sunet), am mancat desert si a fost asa, ca o intalnire cu iubitul in oras. Si nu orice oras, ci chiar Parisul. Pentru ca asa am vrut noi sa ne imaginam.
Astfel de gesturi si de momente sunt parca rasplata tuturor zilelor de heirup, noptilor de nesomn, nelinistilor de mama. Exact cum mi-a spus Dante: ”măcar o zi să ai și tu, mama, de relaxare si bucurie.”
Si pentru ca tot era cu Paris, i-am povestit si ca azi e ziua prietenei noastre care înșiră mărgăritare din cuvinte, Adriana Târnoveanu, asa ca i-am urat impreuna toate cele bune si ii spunem cu drag pe aceasta cale:
La multi si stralucitori ani, Adriana! Sa fii iubita, implinita si mereu multumita!
Cu farfuriile care-mi plac mie, e ca si cand ati fost cu mine, acasa, in aniversarea mea. Sunt fericita ca ai un baiat asa cum e Dante, dar nici nu se putea altfel..cu o mama ca tine. Multumesc pentru urari si surpriza. Sunteti minunati!
Adriana sa stii ca am fost cu gandul :). o bucurie impartasita e o bucurie deplina. astfel de intamplari imi fac mie viata bogata chiar daca nu ies din casa cu zilele :).
M-a emoţionat şi pe mine Dante aşa că-mi imaginez ce a fost în sufletul tău. E un copil minunat!
Ce sa zic Potecuta, eram emotionata si fastacita, exact ca la o intalnire :).
uneori nici nu stii cum sa reactionezi cu copiii astia.