Doar de Craciun suntem mai buni?

De ce sunt mai tacuta zilele asta? De ce nu mai am chef nici de poze cu cafea nici de poze cu prajituri sau cu brazi? De ce nu mai simt ca alta data sa ma bucur ca vine Craciunul si asa mai departe?
Pentru ca acum, mai mult ca niciodata, in jurul meu vad o multime de gesturi de binefacere, vad o multime de oameni preschimbati in spiridusii lui Mos Craciun si chiar oameni preschimbati in Mosi Craciun.
Se desfasoara in toate orasele campanii de strangere de daruri pentru copiii si batranii nevoiasi, se aduce un strop de lumina in casele in care bucuria si zambetul sunt cuvinte si gesturi rare sau inexistente.
Oamenii dovedesc la tot pasul ca pot fi uniti, ca pot fi buni, ca pot fi generosi. Oamenii simt nevoia sa fie generosi, simt nevoia sa fie uniti, sa daruiasca din multul sau putinul lor daca simt ca au o cauza destul de buna pentru a o face.
Ma gandesc in fiecare zi cand copiii mei mananca o bomboana de ciocolata si am tendinta de a-i opri, ca sunt copii care nu au vazut in viata lor o ciocolata si noi ne punem problema cum sa limitam dulciurile la copii. Mi se pare asa o discrepanta de preocupari si asa de nedrept si fara sa vreau  imi amintesc de Fetita cu chibriturile…
Copilul meu ma intreaba de ce trebuie sa invete si ii amintesc de citatul care spune: Daca te poti ajuta pe tine ii poti ajuta si pe altii si de cel care spune ca Invatatura iti poate aduce bani dar banii nu ti pot aduce invatatura. Pentru ca tot el mi-a spus ca ar vrea sa aiba o putere ca atunci cand se va face mare sa faca un magazin in care sa dea toate lucrurile pe gratis, sa aiba toti copiii tot ce au nevoie si sa nu mai fie copii saraci si fara jucarii. Iar eu cred ca dorinta lui se poate implini cumva si ca e minunat ca are o directie spre care vrea sa se indrepte
Am multi prieteni virtuali care fac tot timpul anului gesturi de caritate, care practic cu asta se ocupa, dar in perioada asta parca numarul acestor campanii ma face si mai mult sa privesc dincolo de strada mea, de orasul meu cu mall si de nemultumirile noastre de zi cu zi si sa le compar cu suferintele si lipsurile reale ale atator si atator semeni de-ai nostri.
Iar anul asta, parca mai mult ca niciodata, oamenii s-au mobilizat si au indraznit sa faca mai mult. Poate ca asa trebuie de fapt sa arate o societate normala, o societate in care oamenii sa se implice in viata urbei, sa vrea sa o faca si sa o si poata face.

Atat de blamata de catre unii retea de socializare FB  a reusit sa adune oamenii pentru cauze nobile, a reusit sa mobilizeze mase de oameni pentru a construi case, pentru a aduna bani, pentru a implini vise.

Dar nu prea ai ce sa spui cand privesti pozele cu copiii care primesc darurile si nu le vine sa creada ca li se intampla lor. Poti doar sa taci, sa privesti in jurul tau si sa te intrebi ce poti face mai mult pentru ei, ce putem face impreuna mai mult pentru ei…