Romanul Plec de Cristina Andone

Unul din cele mai grele cuvinte pe care le cunoaștem în viața noastră este PLEC.

Uneori suntem noi cei care suntem nevoiți să plecăm, alteori alții sunt nevoiți să plece din viața noastră sau aleg să plece. Plecările sunt de multe feluri dar întotdeauna sunt însoțite de frământări, de gânduri, de regrete poate.

Sunt plecări temporare, sunt plecări spre alte drumuri, sunt plecări definitive. Sunt fel de fel de nuanțe ale cuvântului PLEC.

Am cunoscut pe cineva care pur și simplu nu suporta despărțirile, plecările de fapt, fie ele și temporare. Reacționa foarte ciudat la ele, se închidea în sine, se zburlea ca un arici. Nu știam pe atunci, în tinerețea mea, că plecările pot fi așa dureroase pentru unii oameni.

Dar de ce PLEC?

Dar tot ele, plecările, pot fi purtătoare de speranță, pot fi pline de zâmbetul zilei de mâine. O plecare poate fi o sosire pe un tărâm mult visat, te poate duce direct în brațele unei iubite pe care nici nu știai că o aștepți dar pe care ți-o dezvăluie un drum impus, inițiatic, în Dobrogea,  în pustietate, căutând un stăpân pentru un măgar. Așa cum i se întâmplă personajului Dimuleanu în cartea Cristinei Andone, Plec – roman cu publicitari, măgar și umbre. Da, exact așa – publicitari, măgar și umbre. Bine, umbrele sunt peste tot unde sunt oameni, măgari sau copaci așa că sunt de la sine înțelese. Dar mai sunt și alte umbre, alea ale temerii, ale regretelor, ale îndoielii.

Așa cum e personajul Marta, tot timpul cu îndoiala sau teama sau regretul după ea. Ca o trenă ce o urmează peste tot, chiar și în pelerinajul forțat pentru a căuta stăpân măgarului.

A, v-am mai spus despre măgar (care e măgăriță și o cheamă Krasna – vă lămuriți voi când citiți cartea). De fapt măgarul e doar un pretext de a aduna la un loc patru publicitari, colegi într-o agenție, pentru a avea parte de un team-building cum nu au avut în toată cariera lor.

Mishu, IT-istul invizibil dar care devine dintr-o dată vizibil ca roata la căruța ce împinge măgarul (sau pe care o trage măgarul).

Martha, un pic îndrăgostită, cea cu umbrele, secretară și om de bază în agenție  interpretează oportunitatea călătoriei ca pe o lună de miere…

Dimuleanu – cel cu o poveste interesantă legată de mama lui, poveste ce ni se dezvăluie mai la urmă. Poate de aceea evadează de tot din viața de publicitare pentru a-și găsi liniștea în brațele unei iubite natinse de ”publicitatea” timpurilor moderne – în căutarea mamei lui.

Vera – personaj feminin al zilelor noastre, pentru care Plec a luat multe forme cunoscute: plec din căsnicie, plec din viață, plec din casă, plec din slujbă.

Cartea este un mix de istorioare și povestiri, un mix de fațete ale aceleași realități așa cum o percepe fiecare.

Mi-a plăcut ce a spus prietenul autoarei despre carte la evenimentul lansării:

De ce sunt cititori puțini?

Pentru că ceea ce se scrie sau se publică nu e ceea ce se așteaptă. Cititorii de azi vor subiecte de azi, de actualitate, cu teme cunoscute de ei, trăite, palpabile. Și are dreptate.

Nu degeaba copiii noștri nu se mai regăsesc în lecturile noastre din copilărie și au alte preferințe. Până la urmă și noi ne-am schimbat.

Cartea dezvăluie detalii despre viața într-o agenție de publicitate

Nu știu voi dar eu de multe ori m-am întrebat cum e viața într-o agenție, de publicitate sau nu, dar pentru că acum lucrez mai mult pe partea asta de publicitate, curiozitatea mea e și mai mare. Mă întreb cum e când se adună la un loc mai mulți oameni cu o creativitate debordantă căutând cea mai bună replică, cel mai bun slogan, cea mai bună imagine care să propulseze produsul în atenția publicului. Pulsul alert al acestei căutări se simte și în carte făcându-te să dai paginile una după alta.

Cititorii de azi caută mai ales acest ritm alert, dat de propozițiile scurte, de replicile cu miez sau care să te trimită la alte replici celebre, narațiunea cu surprize și răsturnările nu doar de situație ci și de stare. Cartea Cristinei Andone are toate aceste calități.

Cartea se poate citi ușor dar nu e o carte de vacanță pe care să o citești în viteză, superficial. Este însă o carte cu umor, o  carte ce te face să gândești, să cauți și să te cauți.

Cum e această constatare:

In dragoste va fi mereu unul care viseaza si unul care implineste visul. V-ați gândit vreodată la asta? Eu da, recunosc că de multe ori am zis că soțul meu este așa cum îl visam pe când eram puștoaică. Cel puțin la alură și alte câteva detalii.

Viața de publicitar nu e ușoară iar cortina ridicată de Cristina Andone ne dezvăluie acest fapt și ne explică cumva de ce mulți oameni aleg la un moment dat să plece din agenții, corporații, bănci, cumva uzați și obosiți de tot acel angrenaj ce îi stoarce de energie, imaginație și bucurie de a trăi.

Pe Cristina Andone am cunoscut-o cu doi ani în urmă și m-am îndrăgostit iremediabil de ea.  Fiecare întâlnire cu ea este emoție și fiecare despărțire e promisiune.

Am cunoscut-o atunci când cartea  Enescu își căuta drumul iar eu am crezut în această carte asa cum alți peste 100.000 de cititori au crezut în Poveștile Muzicale. Cărțile aduc în viețile noastre și ale copiilor noștri muzica clasică sub forma universală a poveștii.

Dar cine este Cristina Andone?

Cristina Andone se definește ca scriitor, activist educațional, trainer de creativitate și ronțăitor de mere.

Eu aș defini-o ca o femeie delicată dar cu o putere imensă în priviri și un glas dulce ce însă poate ține o sală întreagă de copii și adulți cu răsuflarea tăiată pentru a asculta cuvintele ce ias în ropot vioi de pe buzele ei.

Cartea Plec a venit la mine într-o seară de vară la malul mării și va purta mereu cu ea amintirea scoicilor, a valurilor și a nisipului.

 

Mulțumesc Cristina Andone pentru prietenie, pentru bucuriile pe care mi le dăruiești și pentru toate câte vor mai veni!

Filmul lansării cărții, vocea cuceritoare a Cristinei și cuvintele ca o poveste ce au însoțit lansarea cărții le puteți găsi aici: