Jurnal de weekend
Vineri m-a apucat harnicie mare. Curatenie si iar curatenie. M-a ajutat si Dante cu mare zor. El a dat cu aspiratorul. Asta pâna când a venit ora sa plece la sah.
Ce-mi place mie când se întoarce de la sah ca începe sa îmi povesteasca despre regi, regine, nebuni, turnuri si alte asemenea. Priveste cu ochii mintii piesele pe tabla si da-i si lupta. Dau si eu din cap sa par inteligenta. Aiurea. Nu pricep o iota. Dar ma bucur ca pricepe el.
Sâmbata am continuat. Eu curatenie, copilul sah, taica-su coordonare. Cica el e lider si rolul liderului e sa supravegheze ca lucrurile sa se întâmple asa cum trebuie. Ia mai bine pune tu, domnul lider, mâna pe vatrai si sterge hardughia asta de geam. Ca îmi place cum intra soarele pe el dar si când vad haul de dedesubt ma ia cu fiori pe sira spinarii.
Hai ca am scos-o la capat si cu asta. Casa aproape luna. Înca nu a venit Pastele, asa ca mai e vreme sa fac si restul.
Duminica cica sa iesim si noi la aer, la plimbare, la miscare. Am început miscarea cu o prajitura. Ca sa prindem forte, ce va mirati? Dupa prajitura se pare ca numai copilul s-a energizat. Noi mai agale pe aleile parcului. Am alergat mai ales cu privirea, ca era când aici când acolo… Si o aglomeratie de ziceai ca se da ceva gratis. De fapt se dadea. Soare si aer. Ca numai pe astea nu s-au pus înca impozite. Deocamdata. Ptiu, musca-ti limba…
Dupa ce ne-am întors plini de …praf mai mult decât de altele, am zis sa ne uitam si noi la un film. Pâna se încarca (sau descarca) filmul, mi-a gasit Dante de lucru. Sa facem “fereastra” pentru concursul Nazdravanilor. Va explic alta data ce-i cu ea. iar cartoane, iar lipici, iar dezordine. De ce m-oi fi muncit eu sa fac ordine habar n-.am. Poate de plictiseala…Poate.
Gata. Începe filmul. Mr. NoBody. Mi-am amintit ca l-am mai vazut. Dar nu-i bai ca tot n-am priceput nimic atunci. Hai poate între timp m-am mai desteptat. Dante a încercat si el sa priceapa ceva, a mai bagat câte o interpretare proprie dar s-a plictisit si asa ca si-a cautat jucarie. Si a gasit. Pe mine. M-a coafat. M-a pieptanat cu mult zel. Nu m-a mai pieptanat asa cineva de când eram mica. Apoi m-a machiat. M- a fardat. M-.a rujat. Nimic nu a uitat. A declarat solemn ca se va face coafor când va fi mare. Fa-te mama ca ai talent si ti poti folosi si simtul artistic. La ce coafuri sunt acum ai teren liber…. Asa am scapat si de dilema daca sa ma tund sau nu. Îmi las parul lung sa aiba copilul jucarie.
Filmul frumos si profund. Vi-l recomand. La urma am priceput tot cât si prima data. Dar merita. E despre alegeri. Alegerile pe care le facem în viata nu alea care vin acum. Despre drumuri si alte carari.
Cam asa a fost weekendul nostru.
Mi-a venit chef de o alta abordare de stil. Cât va delectati voi fug sa-mi iau artistul de la gradinita ca vrea sa-si termine de mesterit fereastra.
Poze în numarul viitor.
