Soacra, nora și certificatul energetic

Nu se mutaseră de prea multă vreme la casa lor dar erau mulțumiți că în sfârșit aveau și ei unde pune capul pe pernă. Vorba vine pe pernă că nici din aia nu aveau încă dar măcar aveau un acoperiș deasupra capului.

Toamna era abia la început, vremea era frumoasă. Ținea cu ei la câtă alergătură mai aveau de făcut ca să mobileze casa, să adune tot ce aveau de adunat și să pună totul la punct pentru ca iarna să îi găsească cuibăriți într-un cămin călduros și primitor. Mai ales ea alerga ca apucata, cumpăra reviste, răscolea siteuri, făcea și desfăcea bugete reale și imaginare. Că doar vorba ceea, soția e casa. Nu se dădea ea în vânt după ideea asta dar realitatea era că îi plăcea să își contruiască căminul.

Măcar bucătăria reușiseră să o mobileze astfel încât tânăra soție își bea liniștită cafeaua, mângâiată de razele matinale ale soarelui.  Dă să ducă ceașca la gură, să întoarcă paginile unei reviste cu gândurile aiurea când… bufff, ușa de la intrare se izbește de perete.

– Ce fac porumbeii? Cum se simt în noul lor cuibușor? Vai, dar nici nu ați mobilat? Și pereții ăștia ce i-ați făcut așa albi? Parcă e spital aici. Doamne, nici perdele nu aveți! Să vă cumpere mama perdele zdravene, de Pașcani. Neapărat să iau măsură. Nicușorrrr! Adu repede metrul!

– Sărumâna mamă soacră, apucă și nora să zică timid. Nicolas e la serviciu. Iar eu tocmai mă pregăteam să ies. Trebuie să mă duc să vorbesc cu cei de la magazinul de mobilă să văd dacă au adus canapeaua.

– Ce canapea maică, vă face nea Ion din sat un pat zdravăn, să reziste zgâlțâielilor și săriturilor copiilor în el, se hlizește soacra încercând să facă cu ochiul.

Dar nora e deja îmbrăcată și o așteaptă la ușă, semn că întrevederea s-a încheiat și ar fi bine să-și caute de drum. Nu înainte însă de a-și băga nasul într-o carte de-a nurorii…

Au trecut câteva zile liniștite și nici un picior de soacră nu s-a mai văzut. Mobilarea apartamentului merge încet dar sigur. Totul e conform planului. Deși e duminică, cei doi tineri muncesc de zor căutând pe internet tot felul de accesorii și decorațiuni moderne. Dar liniștea casei e spartă de soneria insistentă. Țrrrr, țrrr, țrrr… cineva a uitat degetul pe butonul soneriei.

– Gata, gata, viiinnn!

– Nicușorrrr! se aude vocea inconfundabilă. Dă să te pupe mama. Vaaaiii, dar n-ai mâncat nimic azi. Ia, haideți la sarmale că v-am adus o oală plină. Haideți cu mine jos să descărcăm din dubă că v-am adus tot ce vă trebuie să nu vă mai chinuiți voi să căutați. Higi o sa fie aici la voi.

– Higi ce? încearcă ei să întrebe dar nu au când. Sunt împinși pe scări și îndemnați să descarce.

Și descarcă. Și descarcă. Și descarcă. Și urcă în casă, și depozitează, și așează și …

Și când încep să despacheteze îi ia cu amețeală. Încep să apară plăpumi groase, perne mari și țepoase, covoare groase de lână, cuverturi cu romburi și floricele, perdele groase, cu flori, cum aveau bunicii acum o sută de ani. Încet încet îi ia cu amețeală. Nu mai au putere.

– Ia uite la ei ce s-au pleoștit! Haideți, orânduiți-le pe unde știți. Că văd că nici șifonier nu aveți ca oamenii, doar niște cutii minuscule în care nu știu ce o să băgați.

– Avem dressing mamă soacră, încearcă nora să explice…

– Aveți pe naiba. Nu aveți de niciunele. De aia v-am și adus de toate. Lucruri călduroase, sănătoase, zdravene, cum avem noi la țară, să vă țină de cald și să fie și la voi în casă higi.

-Higi ce? Ce tot zici mamă acolo? Iar te-ai uitat prea mult la televizor.

Dar nora are o tresărire. Începe să înțeleagă. Se duce în bucătărie și aduce cartea despre hygge. O așează pe jos între ei și se uită pierdută în jurul ei…

– Da, da, asta este. Exact așa. Am văzut data trecută cartea asta la voi și m-am gândit că asta vă doriți. Am rugat și eu pe nepotul Petrică să intre pe internet și să îmi spună despre ce este și așa m-am lămurit. Nu sunt proști danezii ăia. Perne, pături groase, lumânări, perdele groase, mâncare bună și băutură din belșug. Așa că m-am gândit să vă aduc tot ce vă trebuie dacă tot le aveam.  Vorba ceea: Dragostea se află şi în paie şi în puf.

Cum să îi zică femeii că nu aveau nevoie de nimic din toate alea? Cum să i le dea înapoi fără să o supere și să o îmbufneze? Cum să scape de tot potopul ăsta de obiecte năvălit dintr-o dată peste ei?

Un telefon îi scoate din visare.

-Alo da. Da. Sigur. Absolut. Avem tot ce ne trebuie. Da, blocul este reabilitat energetic. Am făcut înainte să ne mutăm audit energetic. Vă trimit tot ce vă trebuie pe email. Vă mulțumesc!

Asta era. Cu asta sigur îi va închide gura maică-sii și o va lămuri de ce nu au ei nevoie de toate cele.

-Dragă mamă, cum să îți explic, e foarte frumos că te-ai gândit la noi dar vezi tu, la noi în casă iarna e ca vara.  Mai exact și iarna e la fel de cald ca și vara pentru că noi avem certificat energetic.

-Hai mai lasă-mă în pace. Acum are și caloriferul certificat. Ce prostii vorbești acolo?

Nu e deloc prostie. Să îți explic. Locuința a fost evaluată din punct de vedere al izolării termice, al pierderilor de căldură și indirect de energie, combustibil și de bani. Știm exact câtă energie termică, electrică, pentru apa caldă sau pentru ventilare folosim. Chiar dacă am plătit un ban în plus pentru asta acum facem o economie serioasă la facturile corespunzătoare. Cu alte cuvinte casa nu pierde căldură prin pereți, pe la geamuri sau prin alte părți iar noi plătim mult mai puțin.

-De aceea nu prea mai avem ce face cu plăpumi și pături groase, cu ilice și cojoace din lână. Oricât de mult ne-ar plăcea să le păstrăm, nu ne vor fi de folos. Uite, aici avem centrala termică cu o flacără mică, mică dar care încălzește întreaga casă. Vorba ceea: un foc mic, care dă căldură, preţuieşte mai mult decât un foc mare, care frige.

-Avem și noi lumânări parfumate, perne decorative, dar toate sunt din magazine de specialitate, din materiale ecologice, potrivite unei case moderne. Dar uite, de dragul tău și în amintirea vremurilor din copilărie, vom păstra măcar două perne mari și pufoase pentru locul de citit de pe balcon. La fel vom păstra și perdeaua asta mare și groasă, numai bună pentru dormitor.

Nora cam îngite în noduri dar soțul o prinde împăciuitor de mână, mângâind-o ușor. Furtunile vieţii au rolul de a răcori monotonia caniculară. Până la urmă hygge este și despre buna înțelegere, tradiția și păstrarea legăturilor de familie. Trebuie să aibă și ceva din trecutul lor în noua casă.

Aproape că o pufnește râsul imaginându-și soacra cum s-a apucat ea să caute în pod, în cămări, cum a citit ea pe internet despre ”higi” și cum și-a făcut ea planuri, venind cu vecinul la oraș cu dubița. Trebuie să fie înțelegătoare și să o accepte așa cum este. Căci un cămin nu este doar un adăpost temporar. Esenţa sa constă în caracterele celor care locuiesc în el.

S-au așezat cu toții în jurul oalei cu sarmale și au făcut pace între trecutul cel friguros și prezentul cel călduros. Până la urmă nimeni nu mai face sarmale așa bune ca mama soacră.

Iată cum Certificat energetic a salvat veșnicul conflict soacră – noră, așa cum rezolvă și problemele privind locuințele. Cu doar 130 de lei în 24 de ore sau chiar mai rapid clientul poate obține date despre consumul anual de energie în funcție de izolația termică a clădirii, tipul sursei de alimetare, tipul sistemului de iluminat, al tâmplăriei, orientare cardinală sau climatizare.

SuperBlog 2018 – proba 13.

4 thoughts on “Soacra, nora și certificatul energetic

  • November 4, 2018 at 7:15 am
    Permalink

    Foarte fain scris 😘. Mai vreau și continuarea.

    Reply
    • November 4, 2018 at 3:39 pm
      Permalink

      mai am ceva povesti cu soacre bagacioase pe blog :))).

      Reply
  • November 4, 2018 at 7:19 pm
    Permalink

    Higi, a? Hai, ma, c-a fost bine intentionata. :)))

    Reply
    • November 5, 2018 at 8:26 am
      Permalink

      Absolut. până la urmă a înteles și nora :)))

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.