Vacanta de primavara (2) – Alba Iulia, Salina Turda, Cluj-Napoca

Drumul  de la Sibiu la Cluj ne-a purtat către Alba Iulia și Salina Turda și nu am vrut să le ratăm.

În Alba Iulia ne-a așteptat în primul rând ploaia ceea ce a făcut ca opțiunile noastre să fie destul de restrânse. În plus Horia dormea și nu am vut să îi stricăm somnul, așa că am avut ca partener doar pe Dante. Am făcut poze cu un domn care era de gardă, se pare că am nimerit la ora la care se schimbă garda la poarta cetății și omul cam asta făcea pe acolo.

 

Am vizitat și muzeul dar nu am reușit să aflăm cum să intrăm în sala Unirii așa că nu am poposit prea mult. Muzeul se întinde pe două etaje, cuprinde o mulțime de exponate din epoci diferite, exponate de arheologie: preistorică dacică ce provine de la cetăţile dacice Craiva, Cugir şi Căpâlna, romană ce provine din marele centru urban Apulum, medievală, periodice, colecţii de etnografie şi artă populară, numismatică şi o bibliotecă ce conţine 55.000 volume. Cred că e un loc foarte bun pentru a ilustra lecții de istorie.

Salina Turda ne-a atras atenția de cum am ajuns datorită cupolei de la intrare și, deși nu aveam mari așteptări, gândidu-mă că e la fel ca cea de la Slănic Moldova, ne-a surprins plăcut cu tot ceea ce am găsit acolo.

Prețul biletelor a fost de 120 de lei (40 adultii  si 20 copiii) iar activitățile ce pot fi făcute în interior se plătesc suplimentar (ceea ce mie mi se pare totuși destul de mult).

Accesul în interior se face cu ajutorul unul lift sau pe scări, undeva la 13 etaje de coborât și apoi de urcat. Se pot practica sporturi ca tenis de masă, minigolf, este și un loc de joacă pentru copii, cam ai cu ce îți umple timpul câteva ore bune în funcție de vârstă. Trebuie ținut cont însă că programul este până la ora 17 așa că atenție la ora când intrați.

După atâtea popasuri am ajuns în sfârșit în Cluj. Orașul l-am găsit la fel de viu și de efervescent cum mi-l aminteam, dar de această dată l-am privit din altă perspectivă, aceea de pasager în mașină și de mamă, așa că și nevoile au fost altele decât cu 13 ani în urmă când eram liberă de orice obligație.

Ne-am cazat la o pensiune în oraș, intr-o cameră cu patru paturi  și cu baie pe hol dar cu acces doar pentru noi. Nu am stat prea mult și am ieșit să explorăm împrejurimile care din fericire au reprezentat chiar parcul orașului. Dar seara a venit destul de repede, foamea ne-a împins către un loc de luat masa și așa am ajuns la Fabrica de bere Ursus, un local destul de aglomerat dar potrivit pentru o cină târzie chiar si cu copiii. Doar că prețul  e pe măsura prestigiului, așa ca e de ținut cont de asta dacă îl alegeți.

Pentru ziua următoare am încercat să fac un plan de descoperire a orașului, am mobilizat trupa către zona centrală unde aveam câteva repere de vizitat și admirat. Dar când ești cu doi copii planurile nu prea se potrivesc. Horia era din ce în ce mai mofturos iar Dante a făcut o criză de anxietate spunând într-una că vrea înapoi în cameră să nu mai vadă pe nimeni. Ceea ce ne-a restrâns opțiunile și ne-a făcut să ne concentrăm mai mult pe copii decât pe împrejurimi. Am mers totuși destul de mult pe jos cât să admirăm frumusețea clădirilor, a monumentelor, atmosfera de metropolă a orașului și aerul special al străzilor și străduțelor.

Am profitat și de transportul în comun, autobuzele având programul afișat electronic și rutele la fel în interiorul lor, ceea ce face călătoria cu ele de preferat celei cu mașina proprie.

Mallul este o opțiune pentru luat masa și pentru a ține ocupați copiii o vreme, având un loc de joacă și o mulțime de restaurante în zona de food.

Din fericire însă zona verde de lângă mall și lacul superb amenajat au fost mult mai apreciate de către noi pentru a încheia o zi în familie într-un mod relaxant. Copiii s-au zbenguit pe iarbă alături de alți copii iar noi am putut sta liniștiți să îi privim.

A doua zi aveam în plan Grădina Botanică și o altă zi de descoperit orașul, dar copiii dădeau evidente semne de nerăbdare pentru a ajunge mai repede la Botoșani, la verișori și bunici, așa că  am scurtat cu o zi șederea noastră în orașul Cluj și am lăsat pe listă doar vizita la Grădina Botanică.

Am descoperit-o la fel de verde și de proaspătă cum o știam. Am vizitat-o pe îndelete cu 13 ani în urmă, tot într-o zi de mai, chiar atunci când am împlinit 30 de ani și nu știam   că acel an va fi pragul către viața mea viitoare, respectiv cea de acum. Acum m-am bucurat să le arăt copiilor colțurile de care îmi aminteam, să le ascult exclamațiile de uluire privind plantele cu frunze uriașe din sere, m-am amuzat de întrebările lui Horia legate de ”spicina” în care cresc nuferi și peștișori.

La ora 11 plecam din Cluj cu promisiunea fermă că vom reveni în anii viitori.

Călătoria spre Botoșani  a fost și ea o etapă interesantă în această vacanță.