Vacanța de primăvară în cifre, gânduri și imagini (1)

2 adulți și 2 copii. 1700 de km. 3000 de lei (cazare, masa, drum). 4 case. 11 localități. 12 zile.

Cam acestea sunt cifrele care pot descrie pe scurt vacanța noastră de primăvară în care ne-am propus să vizităm o parte de țară care era pe panoul nostru de dorințe al acestui an.

Braila- Rasnov – Dino Parc – Sibiu – Sibiel

Prima destinație a fost Sibiul. Dar pana acolo drumul ne-a dus prin Râșnov, așa că nu am ezitat să facem un popas mai lung pentru a vizita Cetatea Râșnov și celebrul Dino Parc, spre bucuria copiilor care își spun între ei Horia-zaurul și Dante-zaurul.

Am urcat întâi la cetate, profitând de mijloacele de transport puse la dispozitie, respectiv niște tractoare cu vagoane, adaptate pentru urcare pe munte. Cost bilete patru persoane 15 lei.

Cetatea ne-a oferit în primul rând o priveliște superbă a împrejurimilor, am poposit destul de mult acolo, am trecut în revistă și suvenirurile oferite turistilor, suveniruri care însă pe mine nu mă mai atrag de ani buni. Cel mult cumpăr câte un magnet de frigider iar Dante chia spune că vom deschide o expozitie cu toți magneții colecționați astfel. Preț bilete 36 lei (12 lei adulti si 6 lei copii).

Am coborât apoi la Dino Parc pentru că distanța e mică. Acesta se întinde pe o suprafața de 1,5 ha și pentru a vedea toate exponatele e nevoie de mai mult de două ore cât am avut noi răgaz. Dar chiar și așa, în timpul destul de puțin, am admirat o mulțime de exemplare, copiii le recunoșteau cu entuziasm, povesteau despre ele, alergau încântați  de la un dinozaur la altul iar noi ne bucuram de bucuria lor. Mie mi s-a părut bine amenajat, destul de sigur pentru copii, se vede că au fost făcute lucrări serioase în ultima vreme față de ce văzusem în recenziile din anii trecuți. Prețul biletelor a fost de 90 de lei. Mi-au plăcut mult și plăcuțele interactive cu întrebări și răspunsuri.

După un refeel cu ceva de-ale gurii am pornit mai departe către destinația noastră, mai precis județul Sibiu, sat Sibiel.

Cazare in Sibiel – pensiunea Mioritica

Trebuie să precizez că am căutat online cazare pentru locurile în care am stat și alegerile pe care le-am făcut au fost determinate de preț și de numărul destul de restrâns de oferte care se încadrau în cerințele noastre.

Pentru că ne doream o oază de liniște și ceva natură pentru copii, am ales Pensiunea Mioritica ale cărei recenzii și fotografii mi-au atras atenția. Este o pensiune agroturistică de două margarete. Proprietarii ne-au întâmpinat cu prietenie, ne-au oferit o cameră cu un spațiu generos de cazare, ne-au pus la dispozitie bucătăria cu una alta necesare, și în rest râul Sibiel care curge prin spatele casei, verdeața și muntele au completat oferta.

În casă și în curte se găsesc tot felul de obiecte cu iz de ”a fost odată”, obiecte de gospodărie sau decorative, am găsit si un război de țesut, o baracă ce adăpostește tot felul de relicve din timpul comunismului. E destul de intereant pentru copii care vor pune tot felul de întrebari.

Trebuie să precizez însă că dacă mergeți cu copii mici trebuie să fiți atenți la ei, e multă piatră, sunt podețuri peste râu nu tocmai asigurate. Apa este foarte mică dar e rece iar Horia a avut grijă să o încerce că altfel nu se putea. Dante a fost în elementul lui cățărându-se încântat peste tot.

Camerele sunt mari și curate, proprietarii amabili, comunicativi, dar la capitolul bucătărie e mai greu cu mâncarea de acasă și e mai recomandat cu o firmă de catering sau la un hotel din aproiere. Posibil ca la un moment dat să existe și o bucătărie pentru oaspeți, dar având în vedere că cei doi se ocupă singuri de tot e destul de greu. Chiar mi-au spus că nu prea găsesc oameni să îi ajute la treburi.

Sibiul ne-a întâmpinat cu soare dar apoi s-a cam încruntat. L-am vizitat în ziua de Florii și de Paște pentru catolici, așa că a fost destul de liniște, străzile libere și le-am bătut în voie cu piciorul, atât cât s-a putut. Nu am intrat în muzee, așa cum îmi propusesem de acasă. De fapt ne-am cam adaptat programul după copii și după energia soțului.

După ce am respirat aerul din centrul orașului am pornit către Valea Zânelor, unul din obiectivele despre care tot auzisem că e atractiv.

De atras nu ne-a atras decât forma caselor care ce e drept e specială dar în rest nu prea ai ce vedea acolo. Prețul biletelor a fost de 5 lei de persoană dar ne-a lăsat un gust amar anunțul de la intrare că nu e voie cu mâncare de accasă (după ce am citit recenziile pe FB am înțeles că uneori nici apa nu e permisă). În schimb oferta de agremenet este săracă spre deloc iar cele două chioșcuri icare oferă produse puține și la prețuri prohibitive nu acoperă nevoia unei zile petrecute în natură, așa cum am sperat noi să avem. Locul e destul de departe de oraș, la întoarcere copiii au fost obosiți, flămânzi, cu stări de greață, așa că pentru noi nu a fost cea mai reușită ieșire.

Pentru ziua următoare soțul a propus să ne bucurăm de liniștea pensiunii, să facem o excursie prin munți și pădure și s-a dovedit a fi cea mai bună alegere. Am mers patru kilometri dus și tot atâția întors, ne-am oxigenat plămânii, am admirat flora, am discutat între noi, a fost perfect așa și ne-am întors flămânzi ca niște lupi la restaurantul hotelului Sibiel aflat în capătul satului.

A doua zi am pornit către Cluj, cu popas la Alba Iulia.