Parfum de aprilie în culori și miresme

Aprilie are miros de renaștere. Aprilie are miros de speranță. Noi am vrea să spunem că are mireasmă de soare dar de multe ori aprilie ne aduce ploi și nori. Dar eu fac parte dintre aceia care, oricât de mult și-ar dori căldură și soare, se bucură că plouă. Ploaia înseamnă viață, înseamnă verde, înseamnă culoare. Da, noi cei de la oraș poate ne întrebăm chiar de ce plouă. Am vrea, ca într-o imaginară carte SF, să plouă doar pe ogoare, să avem orașele uscate și curate că și așa nu cultivăm nimic la oraș sau putem iriga. Nu inventez eu gândirea asta ci chiar am auzit-o de mai multe ori. Chiar și la meteo se spune că ”săptămâna viitoare va fi urât afară”. Eu cred că urât e doar în felul în care gândim noi despre natură și firescul ei. Până la urmă natura nici nu ne întreabă pe noi dacă e cazul să ningă, să plouă sau să fie vânt. Și bine face pentru că ea știe cel mai bine ce are de făcut.

Doar noi, oamenii, gândim de șapte ori și decidem o dată și nici atunci cel mai bine. Când e cald vrem răcoare, când e frig e cald și tot așa. Omul modern pierde tot mai mult legătura cu natura, cu mediul, cu planeta asta care ne e casă.

Eu am devenit mult mai sedentară și îmi place foarte mult să stau în casă, la interior. Parcă orice ieșire afară mă provoacă, parcă tot caut pretexte să nu ies. Dacă e un pic de zăpadă sau ploaie simt că am motive serioase să stau locului daca nu e musai să ies afară.

Dar, după perioade de lenevit și stat la căldura caloriferului, privesc pe geam și văd verde. Văd păsările cum ăși fac cuib, cum zboară vioi pentru a aduna cele necesare. Simt dintr-o dată o dorință de ducă, de ieșit, de adulmecat, de simțit.

Zilele trecute chiar spuneam că sunt recunoscătoare că drumurile mele duc prin parcul mare al orașului. Am simțit că am motive să mulțumesc pentru asta deși, firesc ar fi, ca toate orașele noastre să aibă cât mai multe zone verzi, zone pietonale care să oxigeneze si care să încânte ochii prin  explozia de culoare a florilor de aprilie.

Aprilie are miros de zambile, de lalele, de liliac. Liliacul e preferatul meu. Cu florile lui delicate mă atrage ca un magnet, îl detectez de prin curți și grădini, stau minute în șir în fața unei tufe de liliac și parcă uit și să respir pentru câteva clipe pentru ca dintr-o dată să îmi umplu plămânii de aerul imniresmat.

Din dragoste pentru aceste flori mi-am luat o duminică întreagă doar pentru mine și am pictat delicatele buchete pe pânza albă. Nu dețin eu cine știe ce măiestrie artistică dar ceea ce a ieșit m-a încântat atît de mult încât parcă de câte ori văd tablourile simt mireasma florilor adiind prin cameră.  Așa cum se întâmplă și cu delicatele flori albe de cireș.

 

 

Pentru mine acest aprilie e un început a mai multor povești, e o provocare din multe privințe, e parcă închiderea unui cerc ce face legătura cu lucruri pe care le-am început cu peste 10 ani în urmă și peste care a trecut timpul dar nu uitarea și nici necesitatea de a le înfăptui. Unul din acestea fiind și acela de a-mi lua carnetul de șofer. De câteva zile sunt elev silitor în băncile școlii luând notițe și ascultând cu atenție toate indicațiile și detaliile.

Dacă aș vrea să port aroma liliacului pe piele aș alege apa de toaletă Lilas Mauve de la Yves Rocher, marcă ale cărei parfumuri mie îmi plac prin suavitatea și naturalețea lor.  Sticla este simplă, transparentă, de un mov deschis, la un gramaj de 100 ml.

Aprilie e luna din primăvară când ne putem gândi deja la vacanță, la sărbătoare, renaștere și Înviere. De aceea m-am bucurat să răspund invitației făcute de Mirela Pete  în cadrul Clubului Condeie Parfumate de a scrie despre parfum de aprilie.