Eu de ce nu am tată? – raspunsul lui HapiRiverwoman pentru fiul ei
“Nici zeii nici faraonii nu au avut ambii parinti. Si cine e pe lumea asta ca zeii si ca faraonii?” spune Hapi in cartea ce m-a însoțit în vacanța la mare. E, poate, raspunsul pe care i-l va da baietelului ei cand o va intreba:”eu de ce nu am tată?”
“Iubirea intre adulti e ca Fata Morgana. Dar iubirea fata de copii e hrana pentru suflet si nu dispare niciodata.Ca laptele aruncat de Hera inspre cer – zeita care n-a vrut sa alapteze un copilas. Chiar daca imaginnea e frumoasa, Calea Lactee s-a nascut din invidie. Vezi ce ciudati sunt oamenii mari si zeii?”
Copiii nu sunt ai noștri, să facem noi ce vrem cu ei. Copiii ne aleg pe noi să le implinim destinul prin ceea ce le e dat să trăiască alături de noi. Am știut și simțit asta din clipa cand primul copil creștea în mine. Nu citisem și nu ma învățase nimeni încă, dar așa mi s-a părut firesc să fie.
O citesc pe Hapi de niște ani cu acea curiozitate cu care citesc o poveste. Poate ca fiecare din noi traim intr o poveste, dar ea parca trăiește intr un basm. Cum basm este cartea pe care ne-a dăruit-o nouă. E un basm despre tinerețe veșnică, despre o bunică ce îi spune nepoatei însărcinate că destinul ei a fost scris cu mult înainte de a se naște.
Deși basm, cartea poate fi o poveste adevărată, cum adevarat e ca iubirea femeii Ioana pentru pruncul ei a înflorit si crescut firesc, intr-un camin cu un singur părinte la fel ca în unul cu doi.
Nu mi-am dorit niciodată in mod special să văd piramidele dar curiozitate am sa aflu mai multe despre ele, imi plac legendele ce se țes în jurul lor.
Dar când legendele se impletesc cu viața cuiva ele devin si mai interesante.
Am citit cartea la malul mării, in primul sejur pe care l-am facut doar eu si copiii. Fiind astfel am empatizat si mai mult cu acele mame care stiu ca se pot baza doar pe ele, ca nu e un el care sa le intinda o mana de ajutor atunci cand ele nu mai pot, care sa ia pruncul mofturos și să-l aline atunci când celălalt prunc are alte nevoi.
La un moment dat Dante chiar mi-a zis: -De ce esti singura mamă din casă?, vazand ca nu ma pot împarți in două.
Dar mamele se pot împărți in tot atatea bucăți câți prunci au sau cate nevoi au pruncii lor. Daca le întrebi de le e greu îți vor spune -Nu e ușor dar e frumos. Pentru că iubirea face sa fie frumos.
Multumesc Hapi că ai adus magia basmului în vacanța asta!
Multumesc și pentru dedicatia jucăușă pe care mi-ai oferit-o!
Cred că știu acum și ce tatuaj mi-aș face de ar fi să îmi fac unul :).
