Toamna cu farmecele ei și patru luni în Sibiu
Atunci când ajung într-un loc nou aștept curioasă curgerea anotimpurilor. Pentru că, dacă ne uităm cu atenție, priveliștea aceea de la geamul nostru este cea care ne face curgerea zilelor mai dinamică.
În vară, când ne-am mutat în Sibiu, am realizat că ne va plăcea foarte mult zona în care locuim. Dar nu mă așteptam să fie chiar atât de frumos. În fiecare zi când ies pe stradă sunt recunoscătoare. Văd multe flori, văd grijă pentru aspectul caselor, văd multă culoare.
Dar toamna aproape că ne-a luat prin surprindere. Așa o explozie de culori și de nuanțe, cerul albastru albastru, ceața care se ridică de pe munți, toate mă încântă în toamna asta aurie. Lumina de miere a înserărilor mă surprinde de fiecare dată. Luată cu treaba, nu bag de seamă spectacolul de afară. Apoi, brusc, parcă se aprinde lumina pe cer și luminează totul în jur. E uimitor.
Oricât de agitate și neguroase sunt vremurile pe care le traversăm, o plimbare în natură ne încarcă cu energie și cu speranță.
Mișcarea corpului este cea care ne aduce întotdeauna o stare de bine, de relaxare, de oboseală plăcută.
Pentru că blogul e jurnalul meu online vreau să păstrez și aici câteva fotografii frumoase ale acestei toamne. Privind în urmă am realizat că în ultima vreme, mai precis în ultimii doi sau trei ani, nu prea am mai făcut postări tip jurnal, postări cu poze din diferite perioade. Nici măcar din America nu am pus prea multe poze, și acum mă întreb de ce. Dar acum simt să o fac.
Muzeul Astra e un loc în care nu ai cum să te plictisești, ori de câte ori ai merge.
Parcul sub Arini este un loc în care să te relaxezi, să îți tragi sufletul, să te bucuri pur și simplu de natură. Am visat să locuim lângă un parc, să fie cu iarbă pe care să se poată sta, să fie cu vegetație bogată. Așa este parcul acesta.
Într-o zi l-am luat pe Horia inparc să adunăm castane, ghinde, să mâncăm covrigi cu iaurt pe bancă și să facem băi de soare. Sunt bucurii mici, simple, dar care ne umplu sufletul de bine.
Deja suntem în luna noiembrie și ne gândim la sărbătorile de iarnă. Cu acest gând am confecționat și eu colecția de Crăciun, cu bijuterii jucăușe.
Toamna devine anotimpul meu preferat de o vreme. Deși era primăvara până nu demult, acum parcă toamna începe să aibă mai multe argumente: e cald o perioadă mai lungă decât primăvara, natura e plină de culori, vegetația e mult mai bogată, suntem mult mai activi ba chiar putem profita și de concedii.
Mă întreb: oare anotimpul tău preferat care este?