Invaluita de lumina – o carte despre aici si acum, despre sensul vietii noastre

May 19, 2021 Vavaly 0 Comments

Cine suntem, de unde venim și unde ne ducem, care e rostul nostru pe Pământ și cum facem să împlinim acest rost sunt întrebări pe care cred că aproape toți oamenii și le pun.

Îmi amintesc de parcă a fost ieri, cu toată claritatea, cum, în adolescență, frământată de atâtea întrebări la care nu aveam nici un răspuns și nici unde să caut nu știam, mă încredeam foarte mult în viziunile pe care le aveam. Fie că erau în somn sau în stare de visare, trează fiind, simțeam că primesc mesaje dincolo de puterea mea de înțelegere.

Unul din mesajele astea a fost convingerea, senzația palpabilă chiar, că suntem mai mult decât corpul nostru, decât forma asta de carne și oase. Am călătorit cu mintea sau cu o parte de energie din mine, nu știu să spun clar, într-un loc în care am simțit că de fapt acolo e acasă. Am trăit multă vreme cu convingerea că această călătorie nu se termină, că suntem o formă de energie ce va renaște sub o altă formă după ce nu mai suntem aici.

Anii au trecut, viața reală mi-a mai închis ochii visători, dar iată că acum sunt din nou în fața întrebărilor. Pentru că asta e, probabil că la o anumită vârstă începi să te întrebi din nou: și, mai departe? Parcă vrei să ridici un pic vălul, să ridici un colț al cortinei ce ascunde scena următoare.

Am citit câteva cărți despre viața de dincolo. Nu pentru că le-am căutat, ci pentru că au venit la mine în momente când aveam nevoie de ele. Pe unele le-am dat mai departe oamenilor care aveau mai mare nevoie de ele decât mine, pe altele le-am uitat pe cine știe unde.

Amândoi copiii mei au pomenit în copilăria mică despre o planetă de lumină de care le e dor, despre un loc mai frumos decât Pământul, au vorbit despre viețile în care ei erau părinți, sau adulți, tot felul de frânturi și imagini. Amândoi au avut viziuni nocturne a ceva ce venea și îi speria, cu plâns și arătat cu degetul și nedorit să se întoarcă în locul sau camera aia, cu transmiterea senzației clare că anumite locuri sau anumiți oameni nu le sunt pe plac (vorbesc de vârsta până la trei ani, când comunicarea verbală nu era clară, când nu știau să exprime tot ce trăiau, dar eu simțeam la alt nivel decât cel verbal sau material, era ca o energie care îmi transmitea ceea ce simțeau ei). Din discuțiile cu alte mame știu că și ele au trecut prin asta cu copiii lor.

Cartea ”Învăluită de lumină” a apărut acum în viața mea nu pentru a îmi spune despre ce e dincolo, ci dimpotrivă, de a îmi confirma ceea ce simt și eu de o vreme că e important să vedem că e aici, lângă noi.

Cu alte cuvinte cartea asta vorbește nu despre lumina de dincolo, ci despre Lumina din fiecare dintre noi, despre Lumina pe care fiecare dintre noi o poate pune în lume. Avem această posibilitate de a alege, în fiecare zi, ce punem în lume.

Deși am ezitat dacă să vorbesc despre cartea asta, am decis să las aici câteva citate care mie mi-au adus liniște. Liniște în minte, în inimă, în ceea ce fac. Poate cineva are nevoie să audă, să citească, să simtă.

”Învăluită de lumină ne învață că viaţa noastră individuală este importantă şi plină de semnificație. Un lucru care nu a incetat niciodată să mă uimească a fost mesajul simplu şi sublim reiterat de toţi cei care au trăit experienţe la limita morţii, pătrunzând în lumina lui Dumnezeu şi revenind apoi la viaţă: ,,iubirea este forţa supremă… Trebuie să ne lăsăm guvernaţi de ea… Noi singuri ne creăm mediul în care trăim prin ceea ce gândim… Noi suntem trimişi aici pentru a ne trăi viaţa pe deplin, din abundenţă, pentru a ne bucura de creațiile noastre, indiferent dacă acestea sunt noi gânduri, obiecte materiale, emoţii ori experienţe.”. Betty nu a supravieţuit morţii clinice întorcându-se cu pretenţia grandioasă de a pune bazele unei noi biserici sau de a produce remedii miraculoase pentru vindecarea bolilor, ci ne-a adus un simplu mesaj al iubirii.” – citat din prefața cărții, prefață scrisă de către un doctor care a avut conversații cu mulți oameni reveniți la viață.

“Pe măsură ce învăţăm să ne acomodăm cu legile acestei creaţii, învăţăm cum să folosim aceste legi pentru binele nostru. Învăţăm cum să trăim în armonie cu puterile creatoare din jurul nostru.

Dumnezeu ne-a dăruit tuturor talente individuale, unora mai multe, altora mai puţine, după nevoile fiecăruia. Pe măsură ce folosim aceste talente, învăţăm cum să lucrăm cu legile şi, în cele din urmă, cum să le înţelegem, depăşind astfel limitările acestei vieţi.

Înţelegând aceste legi, îi putem ajuta mai bine pe cei din jurul nostru. Orice am deveni ca muritori, nu are niciun sens dacă nu ne folosim talentele pentru a le fi de folos celor din jur.

Toate darurile şi talentele cu care suntem înzestraţi ne-au fost date pentru a ne putea ajuta semenii. Şi, ajutându-i pe ceilalţi, evoluăm din punct de vedere spiritual.”

”Voiam să ştiu de ce existau atâtea biserici în lume. De ce nu ne-a dat Dumnezeu o singură biserică, o singură religie pură? Răspunsul mi-a venit cât se poate de clar. Mi s-a spus că fiecare om se află la un nivel diferit de dezvoltare şi înţelegere spirituală; de aceea, fiecare este pregătit pentru un nivel diferit de cunoaştere spirituală. Toate religiile de pe Pământ sunt necesare, întrucât există oameni care au nevoie de învăţăturile lor. Adepţii unei anumite religii ar putea să nu înțeleagă niciodată pe deplin mesajul evangheliei Domnului în cadrul religiei lor. În schimb acea religie îi ajută să acceadă la o cunoaştere ulterioară.

Fiecare biserică îndeplineşte anumite nevoi spirituale pe care, probabil, altele nu le pot îndeplini. De altfel, nicio biserică nu ar putea îndeplini toate nevoile spirituale de la orice nivel. Pe măsură ce individul îşi ridică nivelul de înţelegere cu privire la Dumnezeu şi la progresul lui etern, este posibil ca el să nu se mai simtă atras de mesajul religiei lui actuale şi să-şi caute o religie sau o filozofie nouă, care să umple acest gol. El atinge astfel un nou nivel al înţelegerii, după care aspiră către un adevăr şi o cunoaştere şi mai înalte şi către o nouă posibilitate de a creşte. Astfel de posibilităţi i se oferă în permanenţă, cu fiecare pas înainte pe care îl face.”

”Am aflat cu această ocazie că merită să facem totul pentru a ne dovedi iubirea: un zâmbet, un cuvânt de încurajare, un sacrificiu cât de mic. Prin astfel de acţiuni, noi creştem din punct de vedere spiritual. Nu toţi oamenii merită a fi iubiţi, dar de regulă, cei pe care nu reuşim să-i iubim ne reamintesc de anumite aspecte dinlăuntrul nostru pe care nu le putem suporta. Am mai aflat că trebuie să ne iubim duşmanii, renunţând definitiv la ură, mânie, invidie, amărăciune şi la refuzul de a ierta. Toate aceste emoţii negative ne distrug spiritul şi va trebui să răspundem pentru felul în care ne comportăm cu semenii noştri.

”Am înţeles că viaţa este trăită pe deplin în imaginatie – astfel, ironia face ca imaginaţia să fie cheia realităţii, lucru pe care nu l-aş fi bănuit niciodată. Noi suntem trimişi aici pentru a ne trăi viaţa pe deplin, din abundenţă, pentru a ne bucura de creațiile noastre, indiferent dacă acestea sunt noi gânduri, obiecte materiale, emoţii ori experiente. Noi trebuie să ne creăm propria viaţă, să ne exersăm darurile şi să experimentăm deopotrivă succesul şi eşecul. Menirea noastră este să ne folosim liberul-arbitru pentru a ne extinde şi intensifica viețile. Am înţeles o dată în plus că iubirea este forţa supremă.”