Primul pupic, prima emotie…nostalgie
Voi va mai amintiti de primul pupic pe care l-ati dat unei fete sau de primul baiat care v-a dat un pupic? Va amintiti de emotiile ce au însotit acest gest? Dar de vârsta pe care o aveati?
Eu totusi cred ca aveati cu siguranta mai mult de 5 ani. Erati poate scolari. Eu personal nu îmi amintesc (ok, nici nu am cum, a trecut un secol de atunci) dar nici nu mi s-a povestit, ca la gradinita eu sa fi avut slabiciune pentru vreun pici. Sau vreun pici pentru mine. Nu zic ca as fi fost vreo frumusete ca pe atunci nu prea conta. Eram toti tunsi parca cu foarfeca de tuns oi, aveam uniforme care stateau pe noi strâmbe si eram toti speriati de orice adult ne iesea în cale.
Dar daca nu îmi amintesc eu astfel de momente traiesc acum cu intensitate alaturi de copilul meu acel prim pupic, acea prima marturisire spusa soptit, la ureche, cu dezinvoltura studiata dar si cu o fâstâceala adorabila. Mi-am simtit inima batând mai tare, mi-am privit copilul mai cu atentie, am încercat sa se simta confortabila cu marturisirea ce tocmai mi-a facut-o. Dar nu am putut sa nu îmi spun ca are abia 5 ani…
Am asistat si la una dintre cele mai dragute scene din ultima vreme: Dante daruind o naiva felicitare colegei placute. Erau asa de adorabili ca îmi venea sa îi strâng tare în brate. Fara vorbe i-a întins micuta felicitare. Ea l-a privit uimita si a luat-o tot fara o vorba. Dar s-a topit toata.
M-am multumit sa asist în liniste, fara un zâmbet macar.
Dar m-a facut sa ma întreb când a crescut asa de mare? Cum va fi mai departe? Am ajuns deja la aceasta etapa?
Cât de frumosi dar si siguri pe ei sunt copiii nostri. Cât de repede cresc si se maturizeaza întelegând la vârsta lor lucruri pe care noi le întelegeam mult mai târziu.
Presimt ca de acum nici aniversarile nu se vor mai desfasura în cadrul linistit al familiei. Presimt ca îsi va dori si el sa aiba aniversari asa cum vor avea probabil colgii lui.
Va mai amintiti cum erau aniversarile pe vremea noastra? Cum ne adunam cu totii într-un apartament de bloc, timizi, emotionati, cu câte un cadou în mâna ales de parinti. Distractia era destul de naiva, linistita chiar. Muzica era în surdina, daca era. Cea mai mare distractie erau diapozitivele cu povesti. Sau doar cu imagini.
Astazi dezinvoltura copiilor nostri ne uimeste, informatiile pe care au sunt infinit mai multe, cheful lor de joaca si energia sunt pur si simplu fara limite. Astazi o adevarata petrecere copii presupun pictura pe fata, animatie, personal calificat, muzica, DJ, fântâna de ciocolata, piscina cu baloane, baloane modelate si câte si mai câte.
Acum ofertele sunt foarte diverse, gasim pachete speciale ce cuprind un numar impresionant de activitati pe care copiii le fac cu placere si antuziasm. Sunt pachete pe grupe de vârsta pentru ca într-un fel var distractia cei mici si în alt fel copilasii mai mari. Concursurile si întrecerile fac parte din firescul unei advarate petreceri.
Eheee… nostalgia pleaca departe vazându-i pe micutii nostri si ne dorim sa traim si noi alaturi de ei la intensitatea zilelor de azi.
