De ce m-am gandit 6 ani la o noua sarcina

Astazi am dat peste un articol care vorbeste despre avantajele de a decide sa ai al doilea copil atunci când primul deja e mai marisor. Mi-au placut argumentele si ma regasesc în unele dintre ele.

Desi la o vreme renuntasem la ideea de a mai face un copil, felul de a fi al lui Dante, dorinta lui de a iubi si de impartasi iubirea m-au facut de multe ori sa ma gândesc ca un frate sau sora nu pot fi înlocuite de catre nici un prieten sau tovaras de viata. Eu am frate, sotul meu are frate si sora, deci amândoi cunosteam avantajele de a nu fi singur.

Ceea ce m-a tinut însa multa vreme pe loc a fost teama de felul în care ma voi simti pe timpul sarcinii. Da, e un motiv egoist dar la multe femei cântareste greu atunci când prima sarcina a fost de neuitat si nu neaparat în sensul placut.

Primele 4 luni de sarcina cu Dante au însemnat doar dureri cumplite de cap, varsaturi, pat si cam atât. Nu îmi amintesc decât senzatia de plutire si fericire pe care am simtit-o când am aflat ca sunt însarcinata, bucuria pe care îmi venea sa o strig în gura mare pe strada cunoscutilor si necunoscutilor.

Apoi au început. Migrene, interdictia la pastile, neacceptarea hranei, greturile din zori si pâna în noapte. Ma documentam despre ce mi se întâmpla dar în afara de informatiile firesti despre sarcina si evolutia ei nu gaseam nimic care sa îmi usureze chinul.

Dar cel mai mult ma uimea reactia medicilor, a celui de familie si a ginecologului: nu avem ce sa-ti facem, nu poti lua nimic, da cu crema chinezeasca si fa masaje la frunte cu apa rece. Atât. Dar mie nu îmi trecea, sotul îmi devenise infirmier, simtindu-se si el neputincios în fata suferintei mele.

Abia dupa 4 luni organismul meu si-a revenit, migrenele au trecut, hormonii s-au mai asezat pe la locul lor. Dar nu pot spune ca pâna la împlinirea celor 9 luni nu am mai avut episoade de greata, de dureri de cap sau alte discoforturi, altele decât cele de care citeam eu ca fiind normale în sarcina.

Totusi acum, la cea de-a doua sarcina, poate pentru a-mi demonstra ca nici o sarcina nu e ca alta, starea mea de sanatate e  cu mult mai buna, infinit mai buna decât atunci.  Cele câteva episoade de migrena au fost cauzate de presiunea atmosferica si sper sa numai revina. Greturile sunt cele normale, matinale. Pofta de mâncare se face simtitia mai ales dupa prânz. Energia este la cote normale, ba chiar mai crescute decât înainte, dornica fiind de a face cât mai multe si având o motivatie în plus.

Carnea a devenit amintire, asa cum a fost si la Dante, dar nici nu îi duc dorul. Ma bucur ca e vara, ca pot mânca multe fructe si legume. Ma delectez când si când cu produse de patiserie, în special de la o patiserie unde stiu ca sunt proaspete si preparate cu unt, cât mai aproape de ceea ce înseamna placinte si croisante.

Un alt motiv care m-a facut sa ma gândesc ?i razgândesc de multe ori a fost cel financiar. De curând am citit un articol foarte interesant despre ”sterilizarea psihologica” din zilele noastre,  din care am în?eles cât de pu?in este decizia noastra con?tienta atunci când credem ca nu vom avea resursele financiare pentru a mai cre?te un copil, ?i cât de mult este influen?a societa?ii de consum în care traim.

Practic aproape ca suntem înva?a?i zilnic ca noi nu na?tem un copil ca membru de baza al societa?ii ci un client al mul?imii de produse aflate acum pe pia?a. Reclame de genul ”fa-?i copilul fericit ?i cumpara-i cutare sau cutare” te fac fara sa vrei sa gânde?ti ca daca nu ai bani sa îi cumperi toate porcariile aparute nu vei putea cre?te un copil normal ?i împlinit. Asta de?i  eu, con?tient, de multe ori am ignorant cu buna ?tiin?a toate astea ?i l-am crescut pe Dante liber de astfel de constrângeri. Dar se vede treaba ca mesajele subliminale cu care suntem bombarda?i î?i fac froarte bine treaba.

Ma felicit ca am avut curajul de a uita pentru o clipa de tot ce a fost neplacut la prima sarcina si de a-mi da sansa de a ma bucura înca o data de experienta de a deveni mama.