Duzina de cuvinte – Cuscrele
Pe strada se auzea un mars funerar. Nu era prima data. Devenise un obicei ca cele doua sa îsi bea cafeaua si sa priveasca cu acelasi aer acru la desfasurarea acelui sumbru spectacol.
– A mai crapat unul. Asta care o fi?
– Cum care? E Pricupeasca. Aia care purta acelasi aer mortuar pe strazile orasului si când avea 20 de ani de speria copchiii.
– Ea este? Ce-a mai avut si asta?
– Ei a avut. S-o fi descompus fierea în ea de atâta rautate si s-a îndurat buna moarte sa o ia.
– S-a îndurat zici? Cum sa se îndure? De când e o fericire sa vina hârca si sa te bage în mormânt?
– Nu zic ca s-a îndurat de ea. Ci de noi. Si mai ales de cei ai ei. S-or fi saturat si ei de atâta rautate si putregai ce raspândea în jur.
– Înseamna ca de asta i-au organizat asa frumos prohod. De bucurie.
– Cica i-au pus si giulgiu de borangic…
– Ehhh, oameni cu dare de mâna, nu ca noi.
– Ba sa avem pardon. Ca feciorul meu e darnic si nu s-ar zgârci sa îmi faca si mie asa o inmormântare cu fast. Poate fiica-ta e mai strânsa la punga sa îsi cumpere ea toate sulemenelile alea cu care încearca sa-si ascunda tenul cadaveric de atâta stat în fata oglinzii.
– Fata mea? Nu ti-e rusine? Hoasca batrâna si fara minte care esti. Daca nu era fetita mea ramânea fecior-tu burlac si în ziua de azi. Ca nu s-ar fi uitat nici una la el cu nasul ala descarnat de zici ca-i vultur. Dar ea e buna la inima si i s-a facut mila când a vazut cât o iubea ca un prost.
– Proasta esti tu ca visezi ca o sa dea fecior-tu atâtia bani sa îti faca tie petrecere cu fast sa treci dincolo. O sa te îngroape cu un popa si fara lautari. Nu ca pe asta cu trei popi si ditamai fanfara militara.
– Daaa, ce frumos cânta fanfara. Ia asculta: pam pam param pam pam…
– Mai pun o cafea?
– Hai mai pune. Noi sa fim sanatoase!
– Noi sa fim cuscra!
În tabel la psi poate sa gasim duzini mai vesele decât a mea. Asa cerea tema. Eu atât m-am priceput.
