Nu-i ușor să fugi de fericire – de Laura Frunză
Ești fericit? Ți-ai găsit fericirea? Sper să fii fericit!
Sunt cuvinte pe care le auzim adesea, la care ne gândim adesea. Fericirea pare să fie țelul tuturor oamenilor. Fericirea pare să fie motivația supremă în acțiunile tuturor.
Fericirea cere curaj
Dar ce te faci când nu știi cum e să fii fericit? Când fericirea pare o utopie, pare ceva ce ți-ar putea strica echilibrul acela precar cu care te-ai învățat să trăiești timp de 40 de ani?
Orice om normal se întreabă: cum să nu vrei să fii fericit? Dar, dacă ne uităm cu atenție în jurul nostru, sau, chiar la noi înșine, vedem cât de mult și des oamenii își sabotează propria fericire.
De ce o fac am înțeles și eu abia în ultimii ani, după multe cărți citite, experiențe de viață, explorări și multe, multe altele.
O facem pentru că asta știm de când suntem mici. Pentru că asta este ceea ce cunoaștem: suferința, neiubirea, abandonul, fuga, neasumarea, fiecare cu propriile ”obișnuințe”.
Laura Frunză a avut curajul să scrie o carte exact despre asta: despre fuga de fericire.
Dar fericirea ne urmărește. Binele, iubirea, ajutorul primit, umanitatea, toate fac parte din ființa noastră, chiar dacă noi ne încăpățânăm să nu le dăm nici o șansă.
Nu-i usor să fugi de fericire – roman
”Nu-i ușor să fugi de fericire” este o poveste de dragoste, cu multele ei fațete și forme.
Bogdan și Ileana suntem fiecare dintre noi. Comunicarea deficitară cu părinții, familiile disfuncționale din cauza unor credințe absurde, minciunile sub care ne ascundem fricile, neasumarea răspunderii pentru ceea ce simți, pentru cine ești, teama de a te uita cu adevărat la tine, de a te uita la copilul care ai fost, toate sunt așezate în carte. Laura a construit o poveste de dragoste altfel, cu suișuri și coborâșuri, cu intrigi și răsturnări de situație până la final.
Traumele generației noastre, a celor trecuți de 40 de ani, se vor depășite și nerepetate de către generația copiilor noștri. Felul în care generațiile sunt puse față în față, felul în care gestionează fiecare din ele situațiile vieții, ne fac să ne recunoaștem, să ne uităm la trecutul și la prezentul nostru.
Un alt mare atu al cărții este faptul că este o carte romance scrisă în limba română, cu personaje românești, cu realitatea din țara noastră.
Vizualizăm astfel cu ușurință, ca într-un film, atât personajele cât și locurile în care se desfășoară acțiunea cărții. Reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului este momentul în care cei doi protagoniști se regăsesc, se recunosc și deschid ușa posibilităților.
Aceste reuniuni la care cei care participă își fac un bilanț al anilor parcurși, reuniuni la care fiecare își dorește să vină cu o listă de împliniri personale, să arate că este o persoană de succes. Dar succesul poate însemna pentru fiecare altceva, așa cum ține să sublinieze Ileana. Femeia ajunsă la aproape 40 de ani care crede că libertatea pe care o are este felul ei de a avea succes. Femeia care se mândrește cu faptul că nimeni nu i-a pus ”cătușele” vieții de familie.
Crezând că disprețuiește tot ce înseamnă o viață tihnită, de familie, bravează cu succesele profesionale în timp ce își amorțește propria conștiință și propriile coșmaruri cu diverse mijloace.
La polul opus personajul masculin, Bogdan, își asumă tot ceea ce pe Ileana o sperie: viață de familie, copii, responsabilități.
Va reuși iubirea să aducă un acord între două firi atât de opuse? Va reuși iubirea să iasă la suprafață, deasupra tuturor traumelor și zbaterilor din sufletele celor doi protagoniști? Până la ultima pagină ne punem această întrebare și sperăm.
Laura a construit un roman solid, cu personaje bine conturate, cu protagoniști autentici, cu o poveste care rămâne multă vreme în memoria cititorilor.
