Parteneriatele in viata si in online

A fi partener inseamna de fapt a trai in societate. De cand ne nastem devenim parteneri in ceva, cu cineva. In primul rand facem parteneriat cu viata. Apoi cu parintii. Este un parteneriat reciproc avantajos bazat in primul rand pe nevoia de iubire, de afectiune si mai apoi pe alte necesitati si nevoi. Dupa cum observam parteneriatul se face dintr-o nevoie. O nevoie comuna, un interes comun, un moment al vietii ce ne aduce impreuna spre a urma acelasi drum.

Mai apoi facem parteneriate cu colegii de clasa, cu colegii de sport, muzica sau ce alte pasiuni mai avem. Simtim ca impreuna suntem mai puternici, simtim ca sustinerea celorlalti ne da putere sa ne ridicam atunci cand ne poticnim.

Ne indragostim, ne casatorim si intram intr-un alt parteneriat. Tot reciproc avantajos. Tot bazat pe interese comune. Cu scopuri comune, cu asteptari unul de la celalalt.

Dar ce s-a intamplat cu parteneriatele trecute? Cum mai e parteneriatul cu parintii? Dar cel cu fostii colegi? Cu parintii se mai mentine, prin unele puncte fiind aceleasi interese de iubire, de afectiune, poate si de alta natura. Cu fostii colegi … cu unii mai mentii o legatura de curtoazie. te mai saluti cand te vezi si cam atat. Cu unii poate mai ai acelasi drum, mai imparti aceleasi pasiuni, mai ai aceleasi interese. Cu altii… poate ai si uitat cum ii cheama. Desigur si parteneriatul cu ei a disparut.

Cam astfel se prezinta lucrurile in viata. Pornesti pe un drum si ai alaturi de tine oameni.

Cum stau lucrurile in lumea virtuala? Oare cum se intampla ele in aceasta increngatura vasta   de interese si de subiecte numita internet?

Parerea mea este ca situatia se prezinta exact ca si in viata. Iti deschizi un blog iar acesta este ca un copil nou nascut. Nu cunoaste pe nimeni. Tu ii esti tata si mama, creator. Ii dai drumul in lume, in lumea virtuala. Incepi sa scrii despre ceea ce te intereseaza pe tine, ce iti face placere. 

Deodata un alt copil, ca si al tau, il vede, il saluta, dau mana si incep un parteneriat timid. Lor li se mai alatura inca unul. Daca esti destul de activ, de interesat, de implicat, blogul tau incepe sa fie din ce in ce mai prietenos, se joaca frumos cu toti copiii din cartier. Ba chiar poate deveni un mic lider printre cei de acelasi fel cu el. Poate mai organizezi si un concurs sa vezi cati prieteni are blogul tau. Si astfel se prezinta parteneriatul intre bloguri. Castiguri? Probabil prea putine sunt cele materiale pe cat sunt cele sufletesti. Dar si cele de informare, de schimb de idei, de crestere a performantelor pe domeniul de interes si de activitate.

Acum , daca tot l-ai scos in lume, poate incerci sa il plimbi si prin alte ramuri, sa vizitezi si alte cartiere. Poate vecinii din cartierul in care te-ai obisnuit sa iesi in fiecare zi nu-ti mai plac, sau numai scriu sau pur si simplu vrei sa iti largesti aria de interes.

Atunci te apuci si cauti alti parteneri. Mai lasi un comentariu, mai dai o idee, mai primesti un raspuns, mai raspunzi unei provocari. Astfel iau nastere noi parteneriate.

Ce se intampla cu vechii vecini? Exact ca in viata: cu unii mai pastrezi legatura, mai impartasesti puncte comune, mai schimbi o vorba. Pe altii poate i-ai uitat , poate te-au uitat si ei. Cu altii mergi mai departe la drum atata vreme cat interesele concorda.

Acesta este parteneriatul intre bloguri.

Dar dincolo de bloguri sunt oameni. Astfel se pot naste parteneriate si intre oamenii din spatele blogurilor. Am intalnit astfel de colaborari in blogosfera. Idei de afaceri nascute din cuvintele asternute in virtual, idei de arta, de ajutorare a altor semeni, asa cum este fenomenul ShoeBox.

In urma cu un an am aflat ca exista si un altfel de parteneriat: intre bloguri si firme. Mai exact intre cei care ofera bani si cei care vor sa castige bani. Am aflat ca si blogul poate deveni o forma de publicitate. Blogosfera are un cuvant de zis in mass-media din timpurile noastre si de aceea poate deveni un bun mijloc de utilizat pentru cei care vor sa se faca cunoscuti in randul consumatorilor.

Iata deci cum blogul, acel copilas micut si timid pe care l-ai creat intr-un moment de inspiratie, de cumpana, de aplecare spre tine insati, poate creste si poate deveni o voce. Dar poate deveni si o sursa de venit. Nu discut aici despre masura venitului, despre ceea ce trebuie sa faci pentru a obtine acel venit. Ideea este ca poti incheia parteneriate cu firme si poti cuvintelor tale un scop precis.

Este acest parteneriat avantajos? Atata timp cat tu personal consideri ca este, atunci da, este avantajos. Atata timp cat cei care te solicita considera ca merita sa te plateasca pentru munca ta inseamna ca si pentru ei este avantajos parteneriatul.

Din aceasta nevoie de parteneriat, de colaborare, de castiguri reciproc avantajoase au aparut diversele platforme de concursuri in care se intalneste practic cererea cu oferta. Ca orice idee pe lumea asta si aceste platforme au nevoie de mediatizare , de publicitate, aparand astfel partenerii media, cei care fac legatura intre cerere si oferta, cei care fac cunoscute si care mediaza interesele unora si altora.

Dincolo de aceasta colaborare este si nevoia ta ca om ce presteaza o munca sa stii daca ceea ce faci este bine, daca este apreciat, daca si cum poti imbunatati ceea ce faci.  Oricat ne-am feri de topuri si clasamente, ele sunt un barometru al muncii noastre. Fie ca sunt ele clasamente in concursuri jurizate sau clasamente pe baza de trafic, indexari, vizibilitate  utilitatea lor exista atata vreme cat ai interes sa cresti, sa imbunatatesti ceea ce faci. 

Pe multe bloguri este afisat celebrul clasament Zelist, cel care se ocupa cu monitorizarea si masurarea celor amintite mai sus si a multor altora. Este un barometru ce ia pulsul fenomenului blogosferic romanesc  si care incearca in termeni statistici sa ne faca sa ne vedem locul intr-un clasament in continua miscare.

Amploarea pe care a luat-o acest fenomen numit blogosfera este de necontestat. Asa cum spuneam mai sus dincolo de bloguri sunt oameni si dincolo de cuvinte e viata.  Iar forta oamenilor ce se aduna laolalta pentru un interes comun, pentru o idee sau pur si simplu din nevoia de a fi impreuna este imensa.

Unde este locul meu in aceasta lume intortocheata a blogurilor? Cine sunt eu cea din spatele cuvintelor? Ce drum urmez eu si care imi sunt interesele in parteneriatele pe care le inchei?

Sincer va spun ca nu am un traseu bine stabilit. Nu mi-am trasat o linie pe care sa o urmez. Stiu doar ca am experimentat toate cele descrise mai sus. Sunt inca intr-o continua experimentare. La fel si parteneriatele mele. Inchei parteneriate bazate pe afinitati sufletesti, acestea fiind mai ales intre blogul meu si blogurile din spatele carora simt vocile si trairile oamenilor, dar si parteneriate bazate pe interese materiale cu platformele si firmele ce ofera aceste avantaje. Nu imi fac iluzii desarte, nu ma las prinsa in lanturile dependentei de un partener sau altul. Inteleg si iau viata asa cum este. La fel ca in viata unii vin, altii pleaca. Sau noi venim si plecam in si din vietile altora.

Experienta Super Blog este unul dintre parteneriatele ce imbina  trairile sufletesti cu avantajele materiale. A devenit un fenomen, o voce, o competite mult dezbatuta si urmarita fie de pe margine fie din interior.  Anul acesta am devenit si eu implicata, din interior, la indemnul celui mai drag castigator si partener Super Blog, pe numele ei de scena Irealia. Dar i-am descoperit, implicandu-ma, si pe alti parteneri media cum sunt Spanac, Raluca Cincu.

A fost benefic acest parteneriat pentru mine? Cu litere mari DA. A fost benefic in primul rand parteneriatul cu blogurile participante pentru ca m-am apropiat si mai mult de oamenii cu care deja schimbam pareri si idei dar si pentru ca am cunoscut bloguri noi, oameni noi dincolo de cuvintele scrise, situatii noi si am inteles inca o data puterea si forta colaborarii.

A fost benefic si parteneriatul cu competitia in sine pentru toata creativitatea pe care am scos-o la iveala datorita ei, pentru toate povestile ce au prins viata cu fiecare provocare in parte.

A fost benefic si datorita propriilor confirmari interioare pe care le-am primit, dincolo de pozitia in clasament pe care mi-am dorit-o si mi-am fixat-o ca si obiectiv la inceputul acestui drum.

Pe plan material inca nu am tras linie sa pot spune ce am castigat din acest parteneriat. Dar sunt sigura ca toata aceasta munca va fi rasplatita intr-un fel sau altul, se va concretiza in viitor intr-o forma sau alta. Sunt increzatoare si la acest aspect pentru ca eu simt ca am crescut foarte mult in aceste doua luni. Mi-a crescut increderea in ceea ce fac, in mine insami, in fortele si resursele proprii. Iar acestea sunt castiguri ce nu se pot masura in obiecte sau bani ci sunt castiguri care depind de mine sa le valorific in viitor. Asa ca DA, si sub acest aspect parteneriatul a fost benefic.

Asa cum benefice se dovedesc a fi toate parteneriatele pe care le-am incheiat pana acum, fie cele declarate cat si cele nedeclarate.  Daca stim sa invatam cate ceva din fiecare experienta atunci suntem castigati.

Articol scris pentru proba nr. 27 din competitia SuperBlog 2013.