Frumusetea vine din viitor

Se intelege, el nu era doar un simplu mester. Era chiar fondatorul Toyota Motor Corporation. Decise ca a poposit destul la micul dejun depanand amintiri in fata unui ceai cald de iasomie asa ca se grabi sa isi puna costumul de zi pentru a porni spre locul in care ingineri si oameni indemanatici mestereau motoare si carcase pentru noile modele de automobile pe care isi propunea sa le faca cunoscute in lumea intreaga.

Iesi vesel si plin de entuziasm pe usa bucurandu-se de minunata sa gradina, deschise poarta si …. ramase stana de piatra. In jurul sau o agitatie nemaintalnita facea un zgomot infernal. In fata fiecarei case erau parcate cel putin o masina cu un design necunoscut lui.

O porni cu pasi sovaitori spre centrul orasului, acolo unde ar fi trebuit sa fie atelierul de lucru si birourile in care fiecare isi facea treaba. In jurul sau insa cladirile se inaltau pana la cer, otelul si sticla erau peste tot, sclipirile acestora in lumina soarelui aproape ca ii luau vederea.

Oamenii parca aratau si ei altfel. Erau mult mai eleganti decat isi amintea el, ingrijiti, imbracati foarte diferit unii de altii. In special femeile. Erau extraordinar de frumoase, de rafinate. Femeile atrageau privirea ca un magnet, pareau sa cunoasca fel de fel de trucuri pentru a iesi in evidenta, aveau o stralucire aparte, inocmai ca sticla si otelul cladirilor inconjuratoare.

Kiichiro era coplesit. Nu intelegea unde nimerise, nu intelegea de ce era necesara atata frumusete in tot ce il inconjura.

Porni cu pasi din ce in ce mai grabiti spre sediul firmei sale, cu inima batandu-i de emotie la gandul ca poate aceasta nici numai era. Ajunse la locul acela unde ar fi trebuit sa fie modestul sau atelier. In locul acestuia insa se inalta o cladire imensa, asemeni celorlalte pe langa care trecuse deja.

La intrare trona o superba firma pe care scria exact denumirea firmei lui. Intra sovaind inauntru, pierzandu-se pe holurile largi, luminoase, frumos mirositoare. Totul era frumos, totul ademenea si indemna la placerea lucrului si a petrecerii timpului in mod placut si util. Oameni grabiti si preocupati treceau pe langa el, oameni tineri, cu sclipiri de inteligenta in ochi, vorbind o limba parca necunoscuta lui. Peste tot erau fel de fel de televizoare minuscule cu butoane in fata pe care acei tineri le apasau cu pricepere comentand intr-un limbaj codificat.

Pasii il purtara catre o incapere ce parea a fi o sala de receptie. Da, era chiar o sala de receptie in care avea loc un eveniment special, gandind dupa cum erau imbracati oamenii si dupa veselia si aplauzele ce se auzeau. Femei superbe, in rochii elegante, domni in frac si papion, cu totii aniversau ceva.

Nu reusi sa isi dea seama exact despre ce era vorba pentru ca privirea ii fu atrasa de o superbitate cum nu isi imaginase inci in cele mai frumoase vise ale sale.

Era o masina numai stralucire si eleganta. O masina parca numai nerv si putere. Desi parea atat de puternica era de o frumusete rapitoare. Atat exteriorul cat si interiorul pareau facute din materiale necunoscute lui, din materiale de o finete si un rafinament intocmai ca hainele si accesoriile tinerilor ce il inconjurau.

Asculta mai cu atentie ceea ce spuneau oamenii aceia si socul ii fu si mai puternic. Se parea ca se afla in anul 2013, se aniversau 76 de ani de cand luase nastere firma pe care stia prea bine ca o infiintase. Isi auzi chiar si numele evocat cu respect si reverenta. Cuvinte ca fiabilitate, calitate, seriozitate, piata mondiala, pret accesibil, vanzari de peste 40 de milioane de masini se invarteau in capul lui naucindu-l si mai tare dar umplandu-i totodata inima de bucurie si visare.  Numele Toyota era pe buzele tuturor.

Veni apoi vorba despre frumoasa ce trona in mijlocul tuturor si afla astfel ca avea si un nume. Se chema Toyota Corolla si se pare ca era printre favoritele cumparatorilor din lumea intreaga. Intelese atunci ca aceasta masina era frumoasa cu un scop precis : lumea in care nimerise era plina de frumusete, fiecare lucru ce il inconjura parea a fi fost creat dupa criterii speciale de frumusete si eleganta. Nici masinile nu putea fi altfel intr-o astfel de lume. O lume in care femeile sunt elegante la prima ora a diminetii avea nevoie de o masina de o frumusete rapitoare. Dupa aceste criterii se pare ca fusese creata si aceasta noua bijuterie a firmei Toyota.

Un tort imens fu adus in mijlocul petrecerii, sampania incepu sa curga in pahare in timp ce o muzica placuta se auzea de undeva din peretii si tavanele inalte. Parea ca muzica il invaluie si il ridica, o ceata il inconjura, o ameteala placuta il cuprinse si parca incepu sa pluteasca undeva departe, insotit de imaginea acelei frumoase masini la care nu indraznise vreodata sa viseze. Si totusi ea exista, o vazuse, o …..

Domnul Kiichiro deschise ochii mari, se scutura si se uita in jurul sau. Se afla inca in pat, afara noaptea se ingana cu ziua. Ignorand faptul ca este  in pijamale iesi precipitat pe usa,  trecu grabit pe langa servitorul ce ii pregatea micul dejun, trecu val vartej prin gradina  si se avanta pe poarta spre a privi strada. Dar strada era asa cum o stia el, linistita, cu oameni modesti ce mergeau catre slujbe, cu muncitori imbracati in traditionalele salopete, cu femei imbracate asa cum stia el ca sunt imbracate femeile. Nici urma de agitatie, de zgomot, de haine elegante si neintelese, de coafuri surprinzatoare.

Se intoarse abatut in dormitor, se intinse in pat si se intreba daca totul fusese doar un vis. Si totusi parea aevea… Nu, nu fusese un vis. Fusese o viziune a ceea ce isi dorea el sa faca prin munca si contributia sa in lume, era un vis ce acum era sigur ca intr-o zi va deveni realitate.

O lume frumoasa, cu oameni frumosi, cu masini frumoase. Frumosul nu poate avea decat un singur scop: acela de a face o lume mai buna. Iar el era fericit ca putea contribui si el la acest viitor minunat.

………………………………………………………………..

Poveste imaginata pentru prima proba din SuperBlog 2013.