Traditie si modernism in bucatarie

Imi amintesc si acum un fapt. Cu ceva ani in urma, nu multi, pentru mine sa mananci o pizza in oras era o mare sclifoseala. Nu intelegeam deloc cum poate o pizza inlocui o masa adevarata. Pentru mine sa mananci insemna sa stau alaturi de parinti, de familie, sa impartim o ciorba, o tocana, o salata, o friptura iar la sfarsit un desert. Sa iesi in oras insemna sa mananci cel mult o prajitura, sa bei un suc si cam atat.

In ultimii zece ani insa au aparut din ce in ce mai multe pizzerii, restaurantele traditionale au fost inlocuite de fast-fooduri sub acoperire. Aniversari, evenimente festive, nunti, botezuri, ba chiar, mai nou si pomeniri, toate se fac in cadrul neutru al unui astfel de local. Gospodinele nu se mai preocupa decat de alegerea meniului si achitarea notei de plata. Eventual poate, daca bugetul le permite, aleg culorile decorului si buchetele de flori.

Da, poate sunt eu demodata si acest tip de alimentatie pe banda rulanta este mult mai practic si eficient. Poate socializarea la o pizza are si ea farmecul ei. Dar imi amintesc, cum spuneam, urmatorul fapt: era in a doua seara de Paste in anul … sa tot fie vreo 10 ani urma. Iesisem la plimbare cu prietenii sa mai plimbam drobul si alte bunatati traditionale. Ce m-a frapat pe mine era nurmarul mare de oameni care pur si simplu se imbuibau cu pizza si placinte la restaurant. Eu nu puteam intelege cum sa faci asta cand, cu siguranta, acassa te asteapta drob, friptura, cozonaci, oua si alte bunatati. Pe langa faptul ca sunt niste bani cheltuiti aiurea, gustul este pur si simplu total nepotrivit acelei sarbatori. Pizza poti manca oricand in timpul anului. Mai ales atunci cand nu ai avut timp sa gatesti, cand gospodina a lucrat prea mult, cand esti intr-o pauza de masa si te decizi sa iesi cu colegii sa te destinzi. Dar altfel nu vedeam sensul.

Din fericire nici azi, dupa atatia ani, nu mi-am schimbat parerea si viziunea. Ba dimpotriva, mi-am intarit convingerea in importanta mesei traditionale, servite in familie. Mi-am intarit convingerea in rolul extrem de important pe care il avem noi, femeile si, mai ales mamele, in transmiterea traditiei mai departe catre copiii nostri. Din pacate, se pare ca lucrurile au scapat de sub control, marturie stand acel loc trei al obezitatii infantile ocupat de tara noastra in randurile tarilor europene.

Pentru mine o casa in care nu miroase a mancare, in care sambata sau duminica nu miroase a ceva copt in cuptor, nu este o casa cu suflet. Sufletul unui camin este si acolo, in bucatarie, asa cum alta data era langa vatra cu lemne in care se cocea painea familiei.

Eu incerc sa pastrez traditia in familia mea si sa ii creez copilului meu amintiri nu doar prin petrecerea timpului impreuna ci si prin intermediul papilelor gustative. Imi doresc sa isi aminteasca, cand va fi mare, cum ma ajuta el sa fac cele mai gustoase mancaruri.

Sa facem ardei umpluti impreuna:

Sa taiem zarzavatul si ciupercutele impreuna:

Activitatea noastra culinara preferata impreuna ramane, insa, aceea a framantatului si a coacerii painii si ocazional al cozonacului. Fiind profund dezamagita de gustul painii din comert din ultima vreme si fiind si destul de informata despre ingredientele si procesul tehnologic al acesteia, de aproape un an m-am intors la producerea painii in casa prin metoda traditionala: framantat manual si coacere in cuptor.

Metoda aceasta imi permite sa folosesc orice tip de faina doresc, sa imbogatesc painea cu orice tip de seminte imi plac sau imi sunt  benefice. Dar bucuria de a framanta aluatul, de a-l vedea cum creste si mirosul care umple casa de caldura si de acel ceva ce te duce cu gandul la vatra bunicii nu poate fi inlocuita cu nimic. Dante este mereu fericit cand ma vede ca scot faina din dulap. Imediat se instaleaza la masa, isi ridica manecile si se pregateste si el de framantat si intins. Modeleaza in legea lui fel de fel de forme cu indemanarea unui adevarat brutar.

Desi se spune ca cozonacul este printre cele mai grele prajituri de facut din bucataria noastra traditionala, mie imi iese intotdeauna si il fac cu mare usurinta si placere. Mirosul de cozonac proaspat, alaturi de acela de paine , ne umple casa si ne face sa ne bucuram de o seara speciala in familie. Nu fac cantitati mari pentru ca nu mancam foarte multe aluaturi dospite, dar acel putin pe care il fac este de ajuns sa ne satisfaca pofta si sa adune amintiri in tolba copilului meu.

Pentru ca batranul nostru aragaz da semne de oboseala si pentru ca tehnologia de ultima ora ne permite o multime de facilitati si in acest domeniu, al pastrarii traditiei culinare, admir in secret, iar acum va impartasesc si voua, noua gama de cuptoare incorporabile de la Marketonline.ro. Am avut ocazia sa folosesc un astfel de cuptor si pot spune ca face o mare diferenta in ceea ce priveste timpul de coacere, reglarea temperaturii, consumul energetic redus. Ca sa numai vorbesc de faptul ca , fiind incorporabile, pot fi integrate cu usurinta in designul oricarei mobile de bucatarie spre a satisface si acest criteriu de confort si aspect placut.  Iar Ariston este una dintre marcile mele preferate. Gama Hotpoint ofera produse de ultima generatie, cu tehnologie ultramoderna, perfecta pentru zilele noastre.

Au apus vremurile cand doar pe Discovery Chanel vedeam tehnologie actionata la comanda, printr-o singura apasare de buton sau aparatura electrocasnica ce poate fi programata sa porneasca singura la o anumita ora. Acum toate aceste lucruri sunt realitate si sunt menite a ne usura munca si a nu ne mai folosi de scuza ca nu avem timp sa gatim pentru noi si familia noastra cele mai bune mancaruri traditionale. Acum cozonacii traditionali si painea fara aditivi alimentari sau coloranti pot fi facute cu mare usurinta, folosindu-ne de toate mijloacele tehnice puse la dispozitia noastra. Nu e pacat sa nu le folosim pentru sanatatea noastra si a copiilor nostri? E minunat sa creezi amintiri copilului tau pentru ca peste ani sa isi aminteasca cu drag de painea facuta impreuna cu mama lui si, poate, sa duca si el traditia mai departe in propria lui familie.

Dezvaluiri dragi mie prilejuite de proba 16 din SuperBlog 2013.