Prima zapada
Noaptea aceea cand te asezi la fereastra si constati ca totul e alb. Ca fulgii isi fac dansul stiut de cand lumea. Ca veselia pluteste in aer, ca sarbatoarea e aproape.
Noaptea aceea cand copilul din tine se bucura si zambeste. Cand copilul de langa tine sare in sus, striga sa se auda tare, transmite prin toti porii entuziasm si fericire.
Noaptea aceea ar trebui sa devina una din cele mai frumoase nopti din an.
Cat de greu este sa raspunzi mainii care te trage spre hainele groase? Cat de greu este sa iti invingi oboseala, frigul, comoditatea si sa te precipiti pe scari in jos pentru a te bucura de prima zapada din an? Va spun eu, nu este greu deloc. Trebuie doar sa chemi inapoi copilul care ai fost. Sa il asculti. Si apoi totul devine bucurie.
Aseara prima zapada ne-a luat cu totul prin surprindere. Pentru ca nu ma uit la stiri habar nu aveam ca se anuntase ninsoare. Stiu doar ca ma luase frigul. Si m am uitat pe geam. Cand i-am spus lui Dante ca ninge atat i-a trebuit. Si mie.
Dintr-un ansamblu de blocuri cu 10 etaje si numai stiu cate scari eram singura mamica iesita cu copilul sa se bucure de prima zapada din an. Ne-am imbulgarit, am inghitit fulgi, ne-am dat pe topogane, pe leagane, ne-am tavalit in zapada moale si proaspata. Atata fericire cata era in mogaldeata de om nu se poate descrie in cuvinte. Nici frig, nici umezeala, nimic nu il putea opri. Iar bucuria lui, obrajii lui imbujorati ma incalzeau si pe mine.
A fost o ora de poveste. O ora pe care nu as da-o pe nici o bogatie din lume. si pe nici o ora de somn. sau de caldura.
Ascultati-va copiii oameni mari si plini de griji! Faceti-le aceasta mica bucurie! Nu costa nimic. Dar e nepretuita. In ochii si in sufletul lor de copil.
Astazi zapada numai era la fel. Nici bucuria nu ar mai fi fost aceeasi.
