Timp pentru ce ne place

bucatarie shabby chickEra o vreme când îmi doream sa am propriul meu spatiu de creatie culinara. Sa am propriile canute colorate, recipiente care mai de care mai interesante, ustensile de ultima generatie.

Si pentru ca mi-am dorit mult s-a întâmplat. Era un spatiu mic, în care sotul (pe atunci proaspatul meu prieten cu care faceam prima data în viata nebunia frumoasa de a convietui) m-a invitat cu un gest generos spunând: “Uite draga, un loc numai pentru tine. În care sa te desfasori cum doresti.” L-am luat în primire bucuroasa, l-am utilat si dotat cu tot ce îmi iesea în cale, tot din generozitatea sotului care dorea sa ma simt bine în spatiul meu.

Nu mirosisem înca propria capcana în care singura si de buna voie pasisem. Era colivia mea de aur în care ciripeam voioasa de câte ori aveam câteva clipe de ragaz. Îmi cautam si îmi gaseam clipele.

Dar am descoperit apoi si viata de dincolo de ustensilele argintate si straluctioare, mi-am reamintit de alte pasiuni, am aflat altele noi. Spatiul meu dreg începuse sa ma strânga, o mâna de ajutor ar fi fost bine venita. Dar cum sa îl primesti între patru pereti ce înghesuiau între ei multime de obiecte rasarite unul dupa altul pentru ca sunt frumoase si de folos?

Pâna când am simtit ca ma sufoc. Pâna când am simtit ca numai e bucurie în colivia mea de aur.

Atunci mi-am dorit libertate. Atunci mi-am dorit sa fim iarasi doi.

Si pentru ca mi-am dorit mult am obtinut. Acum spatiul creatiei culinare ne cuprinde pe amândoi cu generozitate. Ba chiar pe toti trei. Acum spatiul nu ma mai strânge. Se transforma pe rând în living, în birou sau atelier de lucru manual.

Placerea de a gati a ramas. Dar ragazul pentru asta parca e tot mai mic. Ne surprinde ora mesei aplecati peste placerile noastre vinovate, peste tacerile noastre, peste minutele ce se scurg cu repeziciune, uitând de firescul trupurilor. Pâna când firescul ne întreaba întâi în gând, pe fiecare în parte: Tu ce manânci azi? Apoi ni se întâlnec privirile în întrebari nerostite: Noi ce mâncam azi?

Placere, necesitate, colaborare … toate se aduna spre a intocmi un meniu al zilei care sa ne redea energia, cheful, zâmbetul.  Îl facem în graba sau îl întocmim laborios, dupa cum timpul ne da ghes sau ne da ragaz.

Când e ragaz e placere. Când e graba cautam solutii. Si pentru ca am cautat am gasit. Se numeste frumos, ne place si ne încânta. Foodpanda este pentru oameni ca noi. S-a inventat pentru ca timpul sa ne redevina prieten, pentru ca musafirii veniti pe neasteptate sa nu fie tratati doar cu aperitive sarate cumparate în graba de la magazinul din colt. Pentru ca întoarcerile partenerului din plecari prelungite sa nu însemne miros de ceapa prajita în graba ci sa fie celebrate cu lumânari parfumate si meniuri calde, aromate, alaturi de strângeri în brate si regasiri.

Si pentru ca tehnologia este cea care ne duce la taceri  tot ea ne poate readuce alaturi, în jurul mesei, printr-o simpla apasare de buton. Ne putem da întâlnire la masa, ne putem surprinde partenerul  în propria noastra casa, comandând meniuri surpriza de pe telefonul mobil folosind aplicatia specfica.

Acum spatiul creatiei culinare nu ma mai strânge. Am redevenit parteneri iar timpul ne e dramuit cu dreapta masura.

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: