Azi mi-e alb

Ca într-un miez de pâine pufoasa azi mi-am ascuns tacerile. Ca într-o floare de cires azi mi-am strîns aripile. Poate în asteptarea zborului ce va veni.

Ca sub un troian de zapada mi-am ascuns sufletul. Nu mi-e nici frig, nici cald. Nici rau, nici bine. Mi-e alb. Tacerea mea cauta mirata spre tacerea ta.

Azi albul mi-a calauzit gândurile. Le-am auzit si nu le-am dat drumul în lume. Le mai tin o vreme. În asteptarea albului zapezii. În asteptare… asa ma simt.

Later edit: albul meu s-a transformat în zapada. Ningeeee. Multumesc Împarateasa a iernii ca asterni covorul tau alb peste griul ultimelor zile!