A treia saptamana de decembrie in America

Cu pași mici s-a scurs și săptămâna aceasta. Spre deosebire de săptămâna trecută, ziua de luni m-a găsit cu energie bună și cu poftă de noi experiențe. Chiar dacă zilele aparent se scurg la fel, fiecare din ele are câte ceva aparte, ceva pe care simt nevoia să îl consemnez și să îl povestesc și altora.

Am avut întâlnire cu fetele, întâlnire la care s-a râs mult, la care ne-am simțit ca la o petrecere de Crăciun datorită atmosferei și decorurilor în mijlocul cărora era un înalt brad, împodobit cu podoabe vechi, aduse din Europa de către familia care deține bradul.  Am pictat cu hena, am facut yoga, am degustat tot felul de mancaruri, am purtat noua mea bluză cu brazi, bluză ce nu a trecut neobservată în nici o zi în care am purtat-o.

Ce a fost deosebit la această întâlnire a fost faptul că am dăruit fiecărei din fetele care a putut ajunge câte o pereche de cercei. Am meșterit, în mai puțin de două săptămâni, aproape 30 de perechi de cercei. Am făcut-o cu mare plăcere, cu bucurie și entuziasm. Alături de o felicitare de sezon au însemnat un gest pe care fetele l-au apreciat din plin. Dar mai ales de bijuterii s-au bucurat iar a doua zi și în zilele următoare am fost așa de bucuroasă să văd că ele chiar le poartă.

Am consemnat în vizita mea la magazin și mulțimea de pulovere cu modele de sezon, acele Ugly Sweters de care se pomenește în filme și care fac chiar obiectul unor concursuri în această perioadă. Poate voi cumpăra și eu câteva după Crăciun,  să le am ca suveniruri pentru la anul. Mi se par haioase tare.

Miercuri am avut ultimul curs de limba engleză. Ocazie cu care am decis că trimestrul viitor voi lua o pauză cel puțin la început. Simt că aș vrea să fac și altceva cu timpul meu, să am mai mult timp chiar și pentru mine, să mă organizez mai bine.

Tot miercuri seara a fost și petrecerea de Crăciun, petrecere la care ne-am urat toate cele de final de an și ne-am luat rămas bun până la anul. Mulți vor pleca sau au plecat deja să viziteze zone mai calde ale Americii, Florida, Las Vegas sau Disney Land. Dar e un efort financiar imens așa că noi ne vom mulțumi cu ce avem prin zonă sau doar cu bucuria de a fi împreună și a avea liniște.

Am profitat de petrecere și am purtat și eu prima dată rochia mea albastră, cumpărată de câteva luni buni dar care îmi place enorm de mult. În agitația și zarva petrecerii am reușit să adun și eu băieții să facem o poză de familie lângă brad. Vă zic, Horia a stat locului fix câteva secunde, cât a apăsat cineva pe butonul telefonului. Dar sunt așa de bucuroasă de poza asta!

Joi migrena m-a ținut locului și nu am făcut prea multe fapte de vitejie, dar tot Horia a fost cel care mi-a adus zâmbete cu cele două daruri ale lui, meșterite la grădiniță și pe care mi le-a înmânat cu mare emoție și mândrie. Sunt cele mai frumoase podoabe din brăduțul nostru.

Vineri a fost cu mai multe peripeții dar și cu bucurii.

”Am avut o zi plină. Dimineața mi-am petrecut-o vizitând o altă casă-muzeu Rosecliff De data aceasta nu decorațiunile de Crăciun au fost atracția principală ci informațiile despre istoria Tiffany &Co, am admirat minunatele corpuri de iluminat realizate într-o tehnica deosebită în atelierele Tiffany. Pur și simplu perfecte.

După o cafea și o discuție prelungită cu prietena mea care mă însoțește in acțiunile de genul ăsta, m-am dus să îl iau pe Horia de la grădiniță.
Dar mașina n-a mai vrut să pornească din curtea grădiniței. După ce m-am panicat câteva secunde imediat a venit o mamă și a împins mașina din drum.
Am coborât, încuiat și mă pregăteam să plec pe jos. Afară sunt cam -7 grade. O altă mamă ne-a văzut și imediat s-a oferit să ne ducă acasă. Nu e departe dar mai ales Horia nu prea era îmbrăcat pentru ger.
Aici e ceva normal ca oamenii să se ofere să te ducă acasă în astfel de situații sau să oprească sa te întrebe dacă ai nevoie de ajutor când te văd oprit în drum. Dar tot m-a impresionat gestul femeii care avea deja trei copii în mașină.

Din fericire a fost vorba doar despre benzină: am umblat mai mult eu săptămâna asta cu mașina dar nu m-am gândit că ar trebui să fiu atenta și la asta.

După așa dimineață am avut energie din plin sa fac ordine și curățenie și să amenajez colțul de relaxare de lângă brad.”

Am reușit să facem și cumpărături pentru sărbători, să îmi clarific în minte cam ce vreau să pregătesc. Știu, am zis că nu fac mare lucru, dar nu prea am stare să nu fac bunătăți. Mai ales că am găsit varză murată destul de aproape de noi, am slow cooker, ar fi și păcat să nu fac câteva sarmale.

Vreau să fac salată beof și răcituri de curcan, să pun în casolete mici și să le ofer spre degustare și prietenilor noștri din alte țări cu care ne vom întâlni zilele astea.

Azi am fost să vedem și noul film StarWars. A fost 3 D, dar Horia nu a ținut decât la câteva secvențe ochelarii. Deși s-a foit destul de mult a stat tot filmul în sală. Cu ocazia asta am realizat următoarele:

”Atunci când Horia a venit pe lume în cinematografe apărea Star Wars – Trezirea Forței. Țin minte cât de încântat era Dante atunci să îl vadă.
Anul următor Horia avea un an iar pe AXN se difuza maraton Star Wars. Nu avea el stare să se uite dar noi trei zile nu am făcut altceva decât ne-am uitat la film.
Azi am fost cu toții să vedem Star Wars – The rise of Skywalker.
Inițial era vorba să meargă doar Dante cu tati dar apoi am zis: ce ar fi să mergem cu toții? Horia oricum știe deja o mulțime de personaje din film, are jucării roboțeii, s-a jucat cu lego – machete ale navelor.
Ajunși în sală, discutând cu Dante, am realizat dintr-o dată un lucru: Horia a crescut mai mult cu poveștile și eroii moderni decât cu cele clasice. Deși i-am mai spus eu la culcare povești ca Albă ca Zăpada sau Cenușăreasa, Fata moșului și fata babei sau Punguța cu doi bani, în mod cert el știe mult mai multe despre Spiderman, IronMan și alți eroi moderni.
Dante în primii ani a aflat doar de personaje din poveștile clasice, a vizionat doar filme Disney clasice.
La distanță de niște ani iată că lucrurile s-au schimbat și cumva fratele mai mare a influențat ceea ce a aflat cel mic.
O fi bine? O fi rău? Or fi poveștile clasice mai importante decât cele moderne? Or fi cele clasice mai pline de învățăminte? Eu cred că atâta vreme cât copiii înteleg din ele diferența dintre bine și rău, atâta vreme cât copiii au parte de povești și ei le îndrăgesc, este bine. Vremurile se schimbă, limbajele de comunicare se schimbă iar noi ne adaptăm noii generații.”

Crăciun fericit, dragii mei! Să aveți parte de cei dragi alături, să vă bucurați unii de alții din plin, să respirați și să vă relaxați! 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.