Viitorul meu scolar
Gata. Am trecut si peste hopul acesta si anume testarea psihomotorie pentru grupa pregatitoare.
Nu pot spune ca am avut emotii. Îmi cunosc copilul si stiu de câte este în stare. Am fost mai degraba amuzata sa asist la desfasurarea examinarii. Dar si mândra de felul în care s-a descurcat si le- a cucerit pe doamne.
M-a amuzat felul în care încerca sa gaseasca între culorile puse la dispozitie una care sa deseneze cu adevarat, asa cum este el obisnuit cu cele de acasa. M-a amuzat sa vad cât de meticulos le aseaza, sa fie perfect ordonate si aliniate. E o latura pe care nu i-o cunosteam având în vedere talmes balmesul în care îsi tine jucariile acasa. Dar posibil ca era si un mod al lui de a-si stapîni emotiile în fata unor doamne pe care nu le cunostea.
La testare s-a descurcat fara probleme, la proba în care a trebuit sa deseneze câteva elemente dintr-o poveste de asemenea. Cum era de asteptat a facut un desen în care doamna examinatoare i-a recunoscut talentul si m-a felicitat când a auzit ca il înscriu la Liceul de Arte. Si felul în care a asezat figurile geometrice pe culori mi-a spus ca arata simtul lui artistic. Desi trebuia doar sa le sorteze, el a construit ceva din ele. Ca doar nu se putea abtine si sa le aseze asa fara noima :).
Ce m-a uimit a fost raspunsul pe care l-a dat când a fost întrebat ce jucarii preferate are. Nu pot spune ca are chiar jucarii preferate dar clar nici masinile nu sunt , asa cum a declarat acolo. Dinozaurii da, i-am recunoscut. Acum stau si ma gândesc ca poate el a zis ce stia ca da bine. Ca doar nu era sa spuna ca el deseneaza, decupeaza si se joaca cu scheleti de dinozauri. Sau cu scheleti umani desenati de parinti pentru ca vrea sa studieze corpul omenesc. Nu cred ca ar fi dat bine la CV :).
În concluzie la anul am scolar în cadrul Liceului de Arta. Desi decizia o luasem demult, în ultima vreme am ascultat mai multe pareri pro si contra, mai multe opinii, am oscilat chiar un pic daca e bine sau nu. Dar azi, vazând atmosfera de acolo, din acea scoala, simtind conexiunea dintre copii si profesori, faptul ca nu exista o cancelarie izolata de restul scolii iar copiii discutau liber pe holuri cu cadrele didactice, vazând peretii holurilor pline de lucrarile copiilor si simtind atmosfera de acolo am simtit ca am facut alegerea potrivita pentru copilul meu. Acolo este locul lui asa cum mi-au spus si doamnele care l-au examinat.
Desi nu ne va fi usor, scoala fiind destul de departe de locuinta noastra iar cu somnorosul meu care se trezeste destul de târziu dimineata probabil voi avea de furca. Dar ne vom adapta si vor veni si satisfactiile.
