Jurnal de eu (VII)

Astazi, 5 martie – o zi nu tocmai pe placul meu, cu multe proiecte începute, cu bucurii si mai putin bucurii. Sunt revoltata de faptul ca, desi fac autocitirea la gaze luna de luna, domnii de acolo s-au gândit sa faca si ei citirea lor – si ne-am trezit cu o factura astronomica pe care au trecut un consum chiar mai mare decât cel existent la momentul facturarii. De lamurit sigur nu am cu cine ma lamuri. Ramâne sa platim doar.

Afara e zi normala de martie. Am facut diverse drumuri dimineata având de ridicat o multime de colete si încântata ca în sfârsit am reusit sa trimit cartile pentru Semn spre Carte. Plus alte martisoare.

În casa începe sa fie racoare pentru ca i-a apucat harnicia pe cei de la gaze si s-au gândit sa opreasca furnizarea lor. Au zis ca daca tot a venit primavara… Deci azi am un mare ghimpe împotriva GDFu-lui.

În bucatarie e asteptare. Aveam o multime de proiecte culinare azi dar… astept sa am si cu ce.

Sunt îmbracata cu doua pulovere, fusta rosie de raiat si o patura groasa pe picioare.

Nu ascult decât bâzâitul din capul meu si scârtâitul rotitelor ce se învârt pentru diversele mele proiecte.

Citesc Enigme ale istoriei române de Paul Stefanescu (am gasit niste studii foarte interesante despre moartea poetului Mihai Eminescu, realizând înca o data cu câte minciuni am fost intoxicati de-a lungul anului si pe care noi le-am perpetuat ca pe niste adevaruri valabile) si am început Marea Marea de  Iris Murdoch . Deocamdata nu m-a captivat foarte tare.

Mesteresc – felicitari si minitablouri. Am ramas în urma cu darurile de primavara pe care mi-am propus sa le trimit, dar recuperez. Mi-am dat seama cu ocazia asta cât de dor mi-a fost sa migalesc astfel de lucrusoare. Abia astept sa le trimit destinatarilor si sa le primesc reactiile. Asta e singura satisfactie si rasplata a muncii mele: încântarea celor din jur.

Am învatat ca intuitia de mama este cel mai bun îndrumator atunci când nu stii pe ce drum sa o apuci.

Sunt recunoscatoare pentru ceea ce am, pentru primavara asta care a venit cu surprize minuscule dar placute, mai ales pentru copil.

Saptamâna aceasta ne pregatim de spectacol. Dante va avea primul lui spectacol pe scena cu grupul Stelute Dunarene. Abia astept sa îl vad. Aceasta este deocamdata pentru el rasplata pentru orele de canto la care merge uneori mai cu chef alteori cu mai putin chef.

Îmi doresc sa am destula energie sa sustin fiecare proiect pe care îl am si sa îmi gasesc si acel proiect care sa ma tina dedicata 100%. Asta pe lânga o masina, desigur :D.

Un citat potrivit – “Nimeni nu poate convinge pe altul sa se schimbe. Fiecare dintre noi sta de paza la o usa a transformarii – care nu poate fi deschisa decât pe dinauntru. Nu putem deschide usa altuia nici prin argumente rationale, nici prin seductie sentimentala.” – Marilyn Ferguson.

O poza care mi-a placut :

eb04fa323c025b8c3152e27721a3b16d

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.