Masa mea de lucru – dorinta sau realitate?

Ma întreb uneori cum ar fi ca toate dorintele sa poata fi îndeplinite imediat ce ele sunt gândite. Îmi imaginez o lume cu posibilitati infinite, o lume în care doar puterea gândului sa fie cea care materializeaza imediat dorintele puternice, arzatoare.

Dar stau apoi si ma întreb: daca mâine ar fi posibil ca toate dorintele mele sa devina realitate care ar fi cele mai puternice dintre ele? Cu ce anume as începe? Ce as materializa imediat?

Sa fie oare vorba despre mult râvnitele case si masini? Sa fie vorba despre vacantele exotice? Sa fie vorba despre niste haine de firma, despre niste bunuri pe care le vad doar în reviste?

Ma privesc pe mine însami în ochi încercând sa patrund dincolo de aceste ferestre ale sufletului si sa ajung exact acolo unde îmi doresc: la esenta. Sa trec dincolo de “a avea” si “a reprezenta” si sa ajung la ” a fi “. Îmi dau seama atunci ca eu nu am fost si nu voi fi niciodata caracterizata de “a avea”. Ceea ce am eu se masoara cu alte mijloace decât banii. Nu banii dau masura a ceea ce “sunt”.

Si totusi daca as avea asa, niste bani, nu picati din cer sau veniti pe filiera Lampa lui Aladin, ci mai degraba sa le spunem un soi de credit fara comisioane ascunse as începe prin a-mi achizitiona o … masa. Da, o simpla masa. Bine, nu chiar una simpla. Ci una care sa vina la pachet si cu alte maruntisuri.

Ce sa fac cu o masa? În primul rând sa stau la ea. Pardon, nu sa stau. Sa lucrez la ea. Asta pentru ca acum lucrez pe jos, pe canapea, pe genunchi, în pat sau oriunde gasesc. Iar spatele meu nu este niciodata fericit din cauza asta. Si nici organizarea nu iese ca la carte. Visez la o masa solida, cu sertare si sertarase pe care sa le umplu (tot din banii despre care vorbeam mai sus) cu foarfece, panglici, strasuri, cartoane, perforatoare, acuarele, pensule, creioane si toate câte îmi mai sunt necesare pentru a putea sa îmi satisfac din plin pasiunea mea pentru lucru manual, pentru quilling, colaj, pictura.

Zeci de idei îmi vin zilnic în minte, avalansa de imagini îmi dau târcoale, dar când vine vorba sa ma apuc de lucru aproape ca îmi trece orice chef. De fiecare data dupa ce lucrez ramâne în urma mea ca pe un câmp de batalie. Covorul arata ca un curcubeu iar pe canapea nici pisicuta numai are loc.

Aproape ca îmi vine sa pun mâna pe telefon si sa profit de aplicatia Aplicatia AVBS Credit de câte ori ma apuca dorul de lucru. Dar îmi amintesc ca  aplicatia este disponibila numai pe smartphone-urile Android sau iOS. Se pare ca instaland aplicatia, aceasta iti permite sa aplici pentru un credit direct de pe telefonul mobil. Descarci aplicatia GRATUIT, introduci codul unic 0001 si aplici pentru creditul mult dorit.  Iar eu înca nu am în dotare asemenea gadgeturi performante.

Dar macar pe FaceBook pot intra în voie pe pagina AVBS CREDIT si ma pot informa despre ce presupune un asemenea credit dar si despre diverse situatii privind banii nostri cei de toate zilele. Sau lipsa lor. Sau cum sa îi administram. Pe ei dar si timpul care este o resursa la fel de importanta ca si banii. De multe ori chiar mult mai importanta.

Pâna când voi avea destui bani pe care sa îi administrez chibzuit revin la dorinta mea de a avea o masa. O masa ma poate duce la multe lucrari nascute din drag si pasiune, lucrarile la un târg (sau expozitie), târgul ma duce la vânzare, vânzarea ma duce la bani iar banii la îndeplinirea dorintelor, asa cum visam la începutul articolului. Sau ma poate duce macar la mare, câteva zile cu familia. Pentru început.

Îmi imaginez câte lucruri frumoase voi face eu la masa mea de lucru si ma cuprinde un entuziasm fara margini. Eu zic ca am sanse sa îmi indeplinesc aceste mici spre mari dorinte. Voi ce credeti?