Povestile iei (3)

Sunt zile în care întâmplarile se aseaza asa de logic si firesc de parca cineva acolo sus ne priveste si face ca ordinea sa ne coordoneze faptele.

O astfel de zi a fost cea de ieri. Mai întâi am venit catre Dante cu provocarea de a coase o ie, pe carton, desigur. A fost încântat de idee si am schitat în graba una, sa nu cumva sa se razgândeasca :). Adevarul este ca îi place sa coasa si o face cu placere atât cât îl ttine rabdarea lui de copil de 6 ani.

Am încercat sa tin cont în schita mea de elementele unei ii traditionale, învatate la primul atelier din Povestile iei la care am participat.

Tot ieri a  avut si cel de-al saselea Atelier, al saselea capitol al povestii as putea spune. Accentul în cadrul acestui atelier s-a pus exact pe acest aspect, acela al promovarii traditiei autentice, reale, respectându cutumele si simbolurile asa cum au fost ele transmise din generatie în generatie.

Este ceea ce îmi doresc si eu sa fac, prin aceasta serie de articole, si anume sa transmit si altora informatii pretioase despre adevarata ie româneasca si sa tragem împreuna un semnal de alarma asupra folosirii cu prea mare usurinta a acestui termen. Nu orice bluza sau camasa stilizata poate purta acest frumos nume. Desi pe piata se gasesc acum în numar mare astfel de obiecte vestimentare e bine sa le privim ca atare, sa deschidem bine ochii înainte sa scoatem din buzunar sume de cele mai multe ori foarte mari.

Am admirat cu suflarea taiata frumusetea si stralucirea iei cusuta de catre coordonatoarea atelierului, doamna Corina Ciuraru. Migala si stradania ei de luni de zile s-a concretizat într-un obiect vestimentar cu adevarat pretios dar care respecta acele elemente traditionale pe care fiecare dintre noi încercam sa ni le însusim cu fiecare atelier în parte.

Faptul ca femeile sunt interesate de acest mestesug, care nu este deloc usor. reprezinta o raza de speranta ca traditia va merge mai departe asa cum ne-a fost ea lasata mostenire si cum o mai putem gasi înca în câteva unghere de tara.

Coaserea unei ii porneste de la primul fir de urzeala, de la pânza din care este tesuta, pentru ca apoi sa fie înfrumusetata de migala cusaturilor.

Tocmai de aceea surpriza atelierului de ieri a fost vizita la Centrul de Creatie Braila unde cele doua gazde Mara Casian si Iancu Steluta ne-au primit dornice sa ne arate câte ceva din munca lor. Nu doar vizita în sine a fost extraordinara ci si toate informatiile si povestile împartasite cu pasiune de catre doamna Mara, asistata de catre doamna Stela.  Pronind de la primul fir ce se întinde pe razboi si pâna la tesutul propriuzis, întregul proces presupune foarte multa munca, cunoastere, rabdare si mai ales dragoste pentru acest mestesug  cu adevarat traditional.

Nimic nu este la întâmplare, totul se face cu atentie si migala. Modelele prezentate sunt de o finete aparte, de o naturalete greu de gasit în alta parte în zilele nostre.

Bucuria mea a fost ca sotul a facut un ocol venind împreuna cu Dante pentru a asista si ei la o parte a prezentarii. Curiozitatea lui Dante, bucuria si interesul cu care s-a asezat la razboiul de tesut alaturi de doamna Mara, delicatetea cu care atingea pânza punând întrebari despre cum se face, ce reprezinta, cum se vopseste si asa mai departe m-au facut sa înteleg înca o data ca cei mici au o deschidere deosebita spre informatii si ca depinde doar de noi ce anume le transmitem sa duca mai departe.

În drumul spre casa mi-a spus: “Cand ma gandescla litera I ma gandesc la Ie si cand ma gandesc la Ra ma gândesc la razboi de tesut”.

Mai multe poze de la Atelier gasiti pe pagina Povestile Iei iar daca vreti sa aflati mai multe detalii despre o ie pe care o aveti sau pur si simplu mai multe informatii despre acest minunat mestesug, Semne Cusute va ofera sustinere oricând.