Vine, vine SuperPrimavara
Moral cam sub zero grade. Întrebari buluc. Preocupari alungate toate prin colturile din care vor sa dea navala. Weekend cu incercari. Martisoare de vânzare. Muncite, gândite, cusute, migalite, facute cu drag pentru frumos si pentru oameni.
Aiurea. S-au dus toate ca un fum. Vise, gânduri, dorinte, planuri. Cioburi s-au facut toate. Stiu, nu e decât înca un obstacol, înca un zid de trecut, de ocolit, de darâmat. Deocamdata nu ma simt în putere sa ma apuc de munca asta.
Îmi ling rani? Nu. Stau. Pur si simplu vreau sa stau. Sa dau repaos mâinilor si mintii.
Strâng materiale în cutii, pun visele în pod pentru o vreme. Sau în cui. Depinde unde au ele chef sa se aseze sa faca pui.
Ma întorc la scris. Nu fug de oameni dar nici ei nu dau navala în viata mea. Ramân cuvintele mele scrise. Ideile mele. Gândurile mele. Povestile mele.
Povestile revin sub forma SuperBlog. Va fi pauza mea, va fi refugiul meu, va fi noul meu tel. O noua editie, noi provocari, noi încercari.
Primavara asta nu-i decât o copie. Cu specificul ei, cu suisurile ei dar din pacate cu aceleasi coborâsuri ca în fiecare primavara.
În concluzie SuperBlog sa fie!
