Profile de calatori

Va amintiti rubrica aceea din CV care se refera la hobby-uri pe care o completeaza aproape toata lumea mecanic? Daca nu ai un hobby precis si sigur, scrii si tu acolo ca tot omul: lectura, muzica, calatorii. Ca doar n-o sa scriem crosetat, împletit pulovere sau facut cozonaci.

Hai, de citit citim cu totii. Sau asa ar trebui. De ascultat muzica ascultam de asemenea, ca ne pricepem sau nu. Ascultam de la vecini macar, în mijloacele de transport ca vrem sau nu vrem.

Dar calatoriile fratilor? Oare stim cu totii ce înseamna cu adevarat o calatorie? Nu, nu vorbesc despre vizita în orasul vecin sau cel mult la distanta de câteva orase. Vorbesc despre ceea ce înseamna cu adevarat sa fii pasionat de calatorii. Bine, recunosc, si eu scriam cu ani în urma (nu spun câti, der destui) ca sunt pasionata de calatorii. Dar marturisesc ca eu de fapt visam la calatorii, cu ardoarea si dorinta de aventura pe care ti le dau tineretea.

Totusi, de la a visa la a o face cu adevarat e cale lunga. A calatori  , a fi pasionat de calatorie nu înseamna doar sa pui câteva haine în bagaje, sa te sui în masina sau avion, sa ajungi la hotel si sa astepti sa treaca vremea pentru a te întoarce acasa dupa ce, eventual, ti-ai facut poze cu câteva monumente turistice iesite în cale.

Desigur, de multe ori m-am întrebat ce îi mâna oare pe oameni sa lase confortul lor de acasa, sa lase strazile bine stiute si salutul vânzatoare de la pâine din fiecare dimineata pentru a pleca asa, în lume. Nu cred ca e totusi o placere si o fericire sa te trezesti într-o camera straina, sa iesi afara si sa nu stii de unde sa îti cumperi macar un corn sau o cafea, sa colinzi printre oameni care nu te cunosc si sa nu fie nimeni sa îti adreseze un salut doar pentru ca te stie, nu din politete sociala.

Ma gândesc mai ales la  acei calatori care aleg ca si destinatii zone îndepartate ale Globului, cum ar fi Africa sau Asia. Îndepartate pentru noi, desigur. Adica nu dorm ei bine pe perna lor?

Sa fie oare aventura cea care-i atrage? Sa fie necunoscutul care-i provoaca? Sa fie dorinta de a exersa o limba pentru care au facut o pasiune? Sa fie o carte din copilarie care le-a ramas în minte ani la rând si care nu a mai vrut sa plece de acolo? Sa fie atractia pentru o bucatarie altfel decât cea de bastina? Sa fie poate o atractie ancestrala catre locurile acelea? Poate o amintire dintr-o alta viata?

Eu cred ca este vorba de câte putin din toate astea, sau câte ceva din toate astea si multe altele, în functie de fiecare om în parte.

Îmi amintesc de o colega de birou a carei fiica, adolescenta înca, este foarte pasionata de Japonia. A început deja sa studieze limba japoneza, asculta muzica japoneza, stie de pe internet absolut tot ce se poate sti despre tara asta, adora bucataria japoneza. Cum a pornit totul? Cum pornesc lucrurile la vârsta marilor vise: iubind. Fata s-a îndragostit pur si simplu de un cântaret japonez, tinerel si frumusel cum sunt toti. S-a împrietenit cu el pe retelele internautice, discuta cu fanii lui si ce or mai fi facând ei acolo. Dar visul ei cel mai mare este sa mearga în Japonia si sa devina impresarul tinerelului. Nici mai mult nici mai putin. Va fi ea doar un simplu calator? Daca soarta si ambitia o vor ajuta va fi mai mult decât atât. Daca nu, probabil ca la un moment dat în viata ei va fi un calator în Asia pentru ca astfel de vise nu dispar niciodata.

Un alt profil de calator în Asia, dar si un exemplu concret si cunoscut mie, îl reprezinta prietena mea care… iubeste bananele. Nu? Nu e un motiv destul de întemeiat si serios sa calatoresti în Asia? Bine, va mai spun atunci ca iubeste fructele foarte foarte mult, ca iubeste orezul si mâncarea de inspiratie asiatica în general, ca are acasa mostenire de familie o decoratiune de perete reprezentând un dragon si probabil ca mai sunt câteva exemple. Ei bine, soarta a purtat-o la un moment dat în… ati ghicit, Asia. Mai precis în Vietnam. Calatorie de afaceri dar tot calatorie a fost. S-a regasit acolo, s-a simtit ca acasa, s-a simtit ca în raiul fructelor. S-ar întoarce oricând acolo, viseaza sa calatoreasca din nou acolo, poate chiar sa se stabileasca acolo. Ne-a adus niste bomboane cu nuca de cocos ceva de vis. Dar amintirea muntilor de fructe de toate felurile i-au marcat amintirile.

Mai sunt desigur o multime de exemple de turisti ce pot fi date. Am descoperit un cuplu de calatori în Asia ce si-au dorit pur si simplu experimenteze senzatiile speciale oferite de acele vacante speciale la care au visat. S-au gândit, si-au dorit si au actionat. Fara prea multe planuri, pregatiri, buget prea elaborat sau documentare prea amanuntita. Nici macar de celebrele preventii legate de sanatate si  vaccinari nu au tinut seama. Si-au facut asigurare de sanatate si au plecat. Tocmai în Tailanda. Sunt ei calatori tipici în Asia? Pai sa vedem: din scrieri nu par sa fi avut vreo pasiune speciala pentru locurile alea. Doamna marturiseste ca nu prea vrea sa guste bucatele locale, nu merg în locurile turistice mult trâmbitate, privesc împrejurimile degajat, analizeaza la rece ceea ce vad, nu prea apeleaza la circuite turistice recomandate de catre ghizi. Traiesc, privesc, povestesc cu placere si savuros.

Zilele trecute am auzit la televizor despre un tânar român care a plecat în Africa. Întâi a plecat ca turist, pentru ca îsi dorea o experienta turistica noua, dar si culturala. Îsi dorea sa cunoasca la ea acasa viata locuitorilor din satele africane, sa cunoasca copiii si oamenii din acele sate. Dar, odata ajuns acolo, a simtit ca e acasa. A simtit ca acolo este locul lui, ca aceasta este misiunea lui pe Pamânt: sa îndrume si sa iubeasca copiii din Africa. A declarat ca nu îsi mai doreste sa se întoarca si sa traiasca în România, ca acolo este tara lui cu adevarat. Un calator ce si-a gasit menirea pentru ca a îndraznit, pentru ca si-a ascultat inima si a pornit acolo unde si-a dorit.

Revenind la întrebarea pe care mi-am pus-o adesea, aceea cu motivele care îi fac pe oameni sa plece atât de departe în lumea asta, o parte de raspuns am gasit pe blogul a doi oameni extrem de pasionati de turism, de caalatorii si aventura care au ajuns în unul din cele mai exotice locuri din lume: Dubai. Fara bugete exorbitante, fara pretentii si fite, pur si simplu Dan si Pati au fost acolo. Pentru ca si-au dorit, pentru ca i-a interesat, pentru ca asta e cu adevarat o pasiune pentru ei: sa calatoreasca. E dincolo de hobby si de moft. E un stil de viata. Raspunsul lor la întrebarea de ce calatoresc oamenii în regiuni cât mai îndepartate, mai putin umblate si cunoscute: “Vor mai mult…mai departe. Asia, Oceania, Asia de sud-est, India, China, Cuba, Australia…nu mai vorbesc de America… Sunt noile locuri care atrag. Noile experiente care se cer traite. Calatoriile creaza dependenta! E un lucru cert! Cu cat vezi mai mult cu atat vrei mai mult!”

De aceea si agentiile de turism, cum este si CND Turism, tin cont de dorinta oamenilor de a o porni spre destinatii exotice, de a cunoaste locuri noi si a trai experiente noi, venind cu oferte care mai de care mai atractive.

Si tot de aceea acum, în adevaratul secol al vitezei, când trecerea de la gând la fapta se face mult mai usor decât în urma cu câtiva ani, a spune ca ai ca si hobby calatoriile nu mai pare asa de bizar si greu de crezut. Fiecare din noi, daca ne dorim cu adevarat, putem calatori si altfel decât cu ochii mintii pe locuri de pe harta la care nici nu ne gândeam poate.

Eu trebuie sa recunosc ca nu ma simt un spirit atât de plin de aventura încât sa îmi doresc cu adevarat o calatorie în locuri foarte îndepartate de ceea ce stiu eu, atât ca distanta cât si ca specific cultural, social sau culinar. Dar nici nu as spune nu daca s-ar ivi o astfel de ocazie. Voi v-ati gândit vreodata la acest lucru? Ati fost în tari si locuri îndepartate? Ce v-a atras acolo? Ce ati gasit acolo?

Articol scris pentru  Spring SuperBlog 2015, dupa ce m-am documentat un pic pe siteul celor ce cauta calatoria perfecta si al celor amatori de vacante. Restul sunt amintiri si povestiri :).