Vacanta in Brasov la Trei Stejari

March 18, 2015March 31, 2015 Vavaly 3 Comments cazare brasov, trei stejari, vacanta brasov

În sfârsit, e weekend. Relaxare, odihna, timp liber….Aloo, mamico, trezeste-te! Asa ai vrea tu sa fie. Dar cu doi copii nu ai mai vazut de multa vreme toate astea. Nici nu mai stii cum e sa stai pur si simplu. Sa nu faci nimic. Bine, poate doar sa privesti cerul si sa îti lasi gândul sa zboare. Weekendul înseamna de obicei gatit, curatenie, teme, spalat, întins, calcat, poate un joc în familie, poate un film la care toti ai casei vor râde iar tu vei motai cu spor. Si tocmai vine weekendul prelungit de 1 mai. Îti amintesti de cel de anul trecut în care nu ai facut decât sa … dar mai bine nu îti mai amintesti. Aminteste-ti doar ce promisiune ai facut: la anul numai stam acasa. Plecam oriunde doar sa nu îmi mai petrec timpul la cratita si deasupra chiuvetei de vase iar voi dorindu-va sa zburdati si sa va jucati. Uite ca anul a trecut si e momentul sa te tii de promisiune…

Dar nu am fost oriunde. Am cautat cazare Brasov si am gasit un loc de vis, un loc în care ne vom întoarce cu siguranta de câte ori vom simti ca strazile orasului “ne strâng” sau ca monotonia zilelor obisnuite ne copleseste. Pâna la urma Brasovul nu e chiar asa departe si e una din cele mai des pomenite destinatii turistice.

Mai întâi ne-a atras numele si povestea locului: Trei Stejari. Trei stejari seculari, falnici si neînfricati ce vegheaza asupra unui complex turistic de 4 stele, ca o frumoasa îmbinare a trecutului cu prezentul, a modernismului cu traditia.

Traditie si modernism am gasit si în meniul servit în restaurantul elegant, de 60 de locuri, cu acces la terasa din curtea interioara a complexului, lânga un superb iaz cu pastravi. Maestri bucatari cu experienta internationala ne-au oferit o experienta culinara de neuitat, ba chiar si câteva mici secrete culinare pe care, ca o gospodina autentica, nu m-am sfiit sa le cer. Chiar si micii mofturosi, înfometati de aerul tare de munte si de alergatura continua pe afara, au devorat bucatele si au lins farfuriile, uitând ca nu le place de obicei o mâncare sau alta. M-am simtit în sfârsit usurata ca aceasta treaba numai cadea în sarcina mea, ba chiar am uitat cu totul de mormanul de vase murdare ramas dupa ospat.

Au fost momente în care pur si simplu am uitat si de faptul ca am copiii cu mine, în care mi-am putut savura în liniste cafeaua alaturi de o delicioasa prajitura, conversând în liniste cu sotul, bucurându-ne de priveliste. Cei mici si-au consumat întreaga energie la locul de joaca special amenajat si la vederea caruia au exclamat în cor când au ajuns: “uraaa, avem leagane si topogane!”.

Atrasi de frumusetea si susurul apei copiii au admirat pestii din iazul cu pastravi, au “studiat natura” în felul lor caracteristic punând zeci de întrebari adultilor ce se nimereau în preajma. Noi, ca parinti, am rasuflat usurati o vreme pentru faptul ca nu trebuia sa mai facem pe enciclopediile ambulante, lasând si altora aceasta onoare. Ba chiar cu folos as spune, având în vedere ca sub tirul întrebarilor a cazut chiar un domn profesor de biologie, bucuros sa împartaseasca cu micii curiosi o multime de cunostinte.

Dar nu am stat doar si am lenevit ci am profitat din plin de vremea însorita pentru a face drumetii, pentru a vizita împrejurimile si resturile padurii seculare, pentru a ne încarca plamânii cu aer curat, de munte. Copiii au studiat cu atentie stejarii, si-au imaginat tot felul de povesti legate de acestia si mai ales batalii duse de stramasii nostri pe acele meleaguri, aducându-si aminte de lectiile de istorie. Au fost curiosi sa afle mai multe despre zona Brasovului, despre cetatile si domnitorii ce au fost odinioara pe acolo. Eu, ca mama, am fost fericita de toate, realizând înca o data cât de frumos si simplu se pot tine lectiile de istorie si geografie dincolo de paginile manualelor sau de zidurile salilor de clasa.

Una din amintirile de neuitat a fost si aceea a purcelusului la protap în jurul caruia copiii au dansat ca indienii, s-au manifestat în fel si chip, entuziasmati si plini de curiozitate. Iar focul de tabara înaltat în miez de noapte a încheiat cu brio un sejur de neuitat care ne-a încarcat bateriile cât sa ne ajunga multa vreme de acum încolo, dar si tolba cu povesti a copiilor pentru a o rasturna în mijlocul colegilor de clasa.

Ne-am promis sa ne întoarcem pentru a nu rata cea mai lunga Tiroliana din România când vor mai creste copiii, pentru a vizita Pestera de Gheata si Canionul 7 Scari. Ne-am promis sa ne întoarcem si în timpul iernii, atunci când peisajul feeric si alb va fi cu siguranta încântator si ne vom bucura de o alta vacanta in Brasov.