Copil, copilarie si un leu
” Mama, oare cum o sa se schimbe lumea când o sa fiu eu mare? Ma întreb cum va fi atunci…”
Întrebarea lui Dante m-a purtat cu viteza fulgerului cu doar câtiva ani în urma, atunci când el se nastea. Primul gând a fost la felul în care informatia circula, viteza pe care internetul a capatat-o si complexitatea gadgeturilor pe care le folosim cu atâta usurinta si fara de care copiii nostri aproape ca nu înteleg ca se poate trai.
Apoi m-am gândit la felul în care ne închipuiam noi ca va fi lumea pe când eram copii. Mi-au venit în minte desenele cu nave spatiale, cu planete populate de catre pamânteni, la farfuriile zburatoare si extraterestrii ce ne erau prieteni. Poate era o nevoie a noastra de evadare din lumea prea gri în care traiam si ne închipuiam ca viata pe alte planete va fi mai colorata si mai palpitanta. Poate…
M-am gândit la ceea ce avem acum, trecând în revista câteva din avantajele “cucerite” de catre civilizatie: avioane supersonice, roboti de bucatarie, televizoare super performante, echipamente sportive sofisticate, posibilitatea de a calatori oriunde pe Pamânt cu o viteza ce alta data parea de domeniu SF. Am luat în calcul si informatiile pe care le detinem azi despre trecutul nostru, despre planeta pe care traim, m-am gândit la progresele stiintifice facute în ultima vreme. Descoperirile în privinta geneticii si studiului corpului uman, în domeniul nutritiei si alimentatiei sunt alte câteva aspecte de care ne bucuram în timpurile pe care le traim.
Si totusi, ce sunt toate câte le avem sau le-am putea avea fara zâmbetul copiilor nostri, fara bucuria si visele lor îndraznete? La ce bun toate astea fara sanatate?
Da, studiile si descoperirile stiintifice nu se opresc. Oamenii cauta noi si noi modalitati prin care sa fie prelungita viata, prin care suferinta semenilor sa fie alinata si vindecata.