Bucurati-va de sarbatorile primavarii!

E vremea mărțișorului și a primăverii. E vremea aceea din an în care, cum spun toate clișeele din ultimul timp, toți bărbații ar vrea să fie în altă parte decât în România. E vremea în care se oferă cadouri, se dau flori, se sărbătorește într-un fel sau altul. Zilele am văzut o postare și despre mucenici. Cam uitasem de ei.

Aici a fost 14 februarie, magazinele au avut rafturile pline cu cutii de bomboane în formă de inimă, fel de fel de nebunii roz, legate cu fundă sau sclipici. Am cumpărat și am devorat cu copiii vreo două cutii apoi am zis că mă mai duc după ce trece sărbătoarea ca să iau la reducere. Nu am mai găsit nici urmă de roz, inimioare sau sclipici. Rafturile găzduiau alte produse. Aproape că mi-a părut rău că americanii nu sărbătoresc și Dragobetele, ca să nu mai zic de mărțișor sau ziua femeii.

Am întrebat dacă aici se sărbătorește ziua femeii, am povestit despre cum la noi femeile obișnuiesc să iasă în oraș de 8 martie și să se bucure de o seară doar pentru ele, cum primesc atenția bărbaților sub formă de mici sau mari cadouri, de flori. Am simțit un pic de părere de rău din partea interlocutoarelor mele, le-ar fi plăcut poate să existe o astfel de sărbătoare și la ei.

Nu m-am gândit să pun în bagaje și niște ațe de mărțișor. Îmi amintesc bine momentul când am împachetat și locul în care le-am așezat. Dar nu te poți gândi la toate atunci când împachetezi efectiv toată casa, când faci bagaje pentru un an și restul depozitezi.

Aș fi putut să trec peste și să nu fac nimic. Dar nu e în firea mea și cred că nu e în firea noastră, a românilor. Nu am putut să nu meșteresc câteva brățări pe care să le dăruiesc doamnelor de aici, cele care mă însoțesc în experiența asta atât de interesantă. Un fir de ață roșie, unul alb, o mică perlă și o mărgică și gata brățara. Le-am oferit cu ocazia evenimentului de prezentare a țării noastre și am simțit bucuria și aprecierea lor pentru un obicei atât de frumos.

Să dăruiești o floare, să dăruiești un mic cadou unei femei pe care o apreciezi. mi se pare un gest pe care nu ar trebui să îl uităm sau să îl blamăm. Fie că e învățătoarea copilului, fie că e doamna doctor, fie că e femeia de serviciu, fiecare femeie are viața plină de griji, de eforturi, de mult prea puține aprecieri pe cât merită.

Vorbesc aici cu femei din toată lumea și am aflat cu uimire că multe din ele au ajutoare acasă. Nu pentru că sunt bogate, ci pentru că sunt mulți oameni săraci în jurul lor care sunt dispuși să muncească pe foarte puțin. Așa se face că majoritatea au o femeie în casă care le ajută cu copiii, cu menajul, cu orice au nevoie, încă dinainte de a naște copiii. Și fără să vreau am comparat cu situația mea (care e a multor mame) după ce am născut și am fost de multe ori singură cu copiii, fără nici un ajutor. Numai o mamă știe cât strânge din dinți și cât de greu îi este. Orice farfurie de mâncare făcută de altcineva, orice haină pe care o scoate altcineva din mașina de spălat contează.

Și atunci de ce să nu ne bucurăm că avem aceste sărbători? De ce să nu primim cu bucurie și să nu oferim cu recunoștință?

O floare sau un mărțișor înseamnă un mulțumesc, înseamnă un gest că te-ai gândit la persoana respectivă. Învățați-vă copiii să dăruiască, încurajați-i să confecționeze ei micile atenții, să se simtă parte din procesul acesta, nu doar să fie mesagerii obiectelor  cumpărate din magazine! O mică felicitare făcută de el și dăruită bunicii va aduce mai multă emoție decât vreun cadou cumpărat. Nu vă feriți să dăruiți, să sărbătoriți primăvara! E un obicei frumos și merită perpetuat atâta timp cât este făcut din inimă și din cât are fiecare, fără a fi povară sau obligație.

Zilele astea îmi va fi dor de florăriile noastre pline de flori, de mânuțele emoționate de copil care ascund la spate un firav buchet de ghiocei pe care să îl dăruiască mamei.

O primăvară frumoasă vă doresc!