Octombrie

Vara se scurge încet din calendar, din natura si chiar din amintire. Si-a trait clipa, ne-a daruit tot ce a avut de daruit, am luat de la ea ce am putut, cât am putut. Toamna încearca sa îsi faca loc în viata noastra. Pâna acum destul de timid.

Ma  încapatânez sa caut înca vara. Pe cer, în soarele ce straluceste , în verdele copacilor ce îi vad de la fereastra. Desi ma înfrupt cu amândoua mâinile si cu toate papilele gustative din darurile si bogatia toamnei, nerecunoscatoare ce sunt îmi doresc sa fie cald, soare, îmi doresc sa port înca rochite vaporoase si sa simt sub talpile goale podeaua calda.

Dar toamna îsi face loc pe furis si în viata, în clipa, nu doar în calendar. Acolo e instalata de ceva vreme, doar eu ma fac ca o ignor.

Frigul nu se simte în casa, diminetile sunt mai reci, dovada stând hainutele mai groase pe care le prefera scolarul meu. Dar cum eu nu îl pot însoti, ma fac ca nu cred în vântul si racoarea ce se simt dimineata când îl conduc cu liftul la scara. La prânz vine cu hainutele groase în ghiozdan spunând ca e cald iar eu ma grabesc sa îl cred. Ba chiar lâncezesc câteva clipe pe o banca în parcul de la scara cât el se da în leagane, dornic si el sa opreasca anotimpul jocului si zburdalniciei. Mai fur câteva clipe de soare si în curtea parintilor, adulmecând aroma strugurilor tomnateci.

Octombrie e aici si odata cu el vin aniversarile, îl aduce dupa el cu pasi grabiti pe Noiembrie, cu alte aniversari si mult asteptata întâlnire cu bebe. Toamna va deveni mai bogata iar eu stiu asta.

Dar gândurile înca-mi zboara la mare (cea pe care nu am vazut-o anul asta), la paduri înverzite si la câmpuri întinse. La Pastorala, cum spune Vienela.

Desi cu gândul la vara, nu ezit sa ma infrupt din bogatia toamnei pentru a pregati bogatia iernii. Desi nu am disponibilitatea fizica din anii trecuti, împreuna cu sotul am reusit sa transformam merele dulci si zemoase în gustos gem de mere. Asteptam si gutuile pentru a mai umple câteva borcane cu dulceata lor rosiatica. Gospodina din mine nu ar avea liniste altfel, sa stie camara goala.

Pâna la urma e toamna. Si o primesc cu bratele deschise.