Jurnal de eu – 31 decembrie 2015
E linistea dinaintea sfarsitului. Sfarsitului de an. De an 2015. Lumea se pregateste de revelion, fiecare in felul lui. Deci si eu in felul meu. Felul acestui sfarsit de an. De inceput de an. De trecere. Pe-trecere. Ca petrecerea e in noi.
Prin urmare:
Copilul mare e la bunici, la curte. Noi vroiam o pauza de el, el o pauza de noi. Sunt bune pauzele. Lui cica ii e bine, a mancat, s-a jucat, si-a construit diverse din lemne, a zburdat prin curte. Si noua ne-a fost bine. Ba chiar ne intrebam pe seara ce se aude in casa. Era linistea care ne asurzea fara glasul lui. Am profitat si noi, ne=am uitat la filme, am dormit mai mult (eu), mi-am odihnit auzul.
Cel mic e… mic. Destul de sensibil inca. Cand nu doarme plange. Cand doarme, doarme :).
Barbatul e la munca. Vine acasa la anul. Pardon, maine. Dar maine e deja la anul.
Eu m-am trezit cu gandul cu ce ma imbrac azi. Simteam nevoia de ceva asa, parca m-as gati si nu prea. Unde sa te gatesti femeie ca stai acasa si nici barbat nu te vede sa te admire. Dupa ce am dereticat, dupa ce am alaptat si alinat pruncul, dupa ce in sfarsit s-a intors la somnul lui de frumusete si de crestere, m-am rasfatat cu o baie, cu niste creme si uleiuri, asa, cat sa simt si eu ca e o zi mai altfel. Acum miros apetisant a nuca de cocos, ulei de argan, aloe vera si ce alte minunatii or mai fi prin cosmeticele mele.
Mi-am gasit si tinuta de gala. Un pantalon nou de casa (bumbac moale si placut), un maiou cu dantela, alb, din alte vremuri, si piesa de rezistenta… o camasa de a sotului de cand avea cu vreo 15 kg mai putin:). Pai nu-i pacat sa stea pitita prin sifonier si sa nu o poarte nimeni? Si apoi nu spun astia prin revistele de femei ca cea mai sexi tinuta pentru o femeie este camasa barbatului? Ei uite ca ma simt sexi, asa, ca de sfarsit de an. (imi facui si un selfie, ca Freya inca nu stie sa faca poze ).
Mi-am facut un deget de cafea, cat sa miroasa in casa si sa-mi satisfac pofta, mi-am aprins cateva lumanari parfumate, si… cam atat. Scriu pe aici, citesc pe colo, ma uit in urma la anul ce a trecut, ma uit inainte la anul ce vine. Cu speranta, cu incredere.
Despre fripturi si carnati, despre bucatareli si alte bunatati nu vorbesc ca nu e cazul. Miroase destul de la vecini a peste, carnati si alte mancaruri greu de identificat. Eu voi sota niste legume probabil, voi arunca niste carne in cuptor si cam asta e. Placinte cu branza am facut de alaltaieri, ciocolata mai e prin frigider, portocale stau de frumusete, mai multe nici nu avem nevoie ca n-are cine manca. Niste mofturosi dom-le.
Haideti sa ne citim, intalnim, pupacim cu bine si la anul!
