Confesiunea laptopului meu
A fost tânar odata. Tânar si fâsnet. Se misca cu repeziciune, de parca nici o provocare nu era prea grea pentru el. Indiferent câte comenzi primea se grabea sa le execute fara sa clipeasca, fara sa ofteze sau sa se împotmoleasca. Era mândru de ceea ce putea face iar stapâna era foarte încântata de darul pe care îl primise în luna de primavara. Si-l dorise si îl aprecia. Uneori îl mângâia cu tandrete, îsi trecea degetele cu delicatete peste tastele lui , îi zâmbea recunoscatoare pentru câte o ajuta sa descopere si pentru câte o îmbia sa faca. Nici ei nu i se parea nimic prea greu. Timpul zbura pe nesimtite în compania lui, o lume întreaga i se dechidea în fata cu fiecare noua fereastra pe care o deschidea.
Dar asta a fost odata, atunci, cu ani în urma. Cu timpul a început si el sa mai scârtâie, sa mai ofteze din adâncul nevazut al circuitelor integrate, al procesorului ce devenea parca mai neputincios în fata noilor provocari la care era supus. Noi pop-up-uri, noi legaturi, noi linku-ri, totul evolueaza iar el ramâne acelasi.
Stapâna s-a schimbat si ea. Devine mai nerabdatoare, mai priceputa si deci mai rapida în mânuirea lui. Dar parca si mai neprietenoasa. Nu îl mai întelege, nu îl mai mângâie ca alta data. Ba chiar de câteva ori a spus ca îl arunca pe geam. Tocmai de la etajul 7?
L-a dus la niste oameni de curând, cica sa îl curete. L-au desfacut din toate suruburile, I-au suflat fara mila cu un jet de aer puternic de îl dureau toate încheieturile, l-au uns cu niste alifii si l-au trimis înapoi la stapâna. Macar s-a simtit mai curat dupa aceea… Dar de hârâit si oftat tot mai ofteaza. Iar stapâna iar a început sa fie nemultumita. Cica o sa-i reinstaleze sistemul într-o zi. Da, nu ar fi rau sa îi faca asta, o schimbare de garderoba nu i-ar prinde rau nici lui. Poate l-ar ajuta sa priceapa mai bine lumea asta nebuna si în schimbare pe care îl tot poarta comenzile pe care le primeste.
Dar cel mai mult si mai mult si-ar dori el noi acumulatori de laptop. Atât. Nimic mai mult. Promite ca dupa aceea va redeveni tânar si neînvins, cum era odata. Offf, de l-ar auzi si stapâna…
