Revelion 2016

La o simpla privire pe FaceBook am gasit la cativa oameni adresata catre prieteni intrebarea: voi unde va petreceti revelionul? Plus celebra de acum constatare ca, daca ar disparea FaceBook multi nu vor mai avea unde sa faca revelionul. Da, e posibil sa fie adevarat avand in vedere ca raspunsul la intrebarea de mai sus este, in majoritatea covarsitoare: acasa, in pijamale.

Imi amintesc cum, in copilarie, Revelionul insemna pentru noi cadouri si Mos Gerila. Parintii mei nu prea erau petrecareti (nici acum nu sunt 🙂 ), nici musafiri nu primeau si nici in vizite nu obisnuiau sa mearga. De aceea de Revelion de obicei ne asezam cuminti la televizor, poate mancam ceva bun, ne bucuram de singurele portocale din an si de o bucatica de ciocolata. Pijamalele erau de obicei tinuta de gala si cam atat. Fiind copii nici nu aveam prea mari aspiratii pentru o altfel de petrecere de revelion.

Cu timpul Mos Gerila nu a mai venit, noi am crescut, dar tot inocenti si nestiutori am ramas. Da, erau cativa copii care petreceau revelionul in vizita, auzeam si de ceva mese la restaurant, dar nu prea ne interesa.

Abia pe la liceu incolo am aflat ca revelionul se mai petrece si altfel, in grupuri de colegi, cu pregatiri si cumparaturi inainte. Venise deja revolutia, oamenii erau mai liberi in a discuta, a se aduna, bunatatile incepusera sa apara pe piata si pe mese.  O dorinta vaga de altceva incepuse sa apara si la noi, sa ne dorim sa petrecem altfel revelionul.

Imi inchipuiam ca e foarte interesant sa petreci cu tineri de seama ta, sa asculti muzica, sa faci chestii departe de ochii parintilor, poate chestii interzise, desi habar nu aveam care puteau fi alea. Eram la fel de nestiutoare dar dornicca sa traiesc si altfel. Incepusem sa imi doresc tot mai mult sa petrec revelionul fara parinti, departe de ochii lor.

Nici la facultate nu am avut prea multe ocazii de a petrece revelionul altfel, tot accasa imi faceam de obicei veacul. Am avut vreo doua tentative de a petrece la cate o prietena dar nu am putut spune apoi ca a fost wow, ca am petrecut de n am mai putut. Am mancat, alaturi de parintii ei, ne-am uitat la tv, am stat de vorba si am sfarsit tot in pijamale si dormind nu departe de miezul noptii.

Abia apoi, mai dupa 25 de ani, am avut ocazia si dorinta de a petrece cateva revelioane mai aproape de ceea ce credeam eu ca trebuie sa fie un revelion. Am nimerit la cateva chefuri, am participat la intocmire de liste de cumparaturi, am mai dus si eu o salata sau un tort, am dansat, am mancat, am baut, am mai tras si o pipa, deh, aflasem ce inseamna lucrurile interzise.

Am petrecut si un revelion in strada, cel din anul 2000, cand simteam noi ca trebuie sa puncctam altfel acea trecere catre un nou mileniu. A fost ger, a fost lume multa si a fost de neuitat.

Mi-am cunoscut apoi consortul, ne-am asezat la casa si soarta noastra iar deciziile ne apartineau in intregime.

Privind acum in urma, la cei 10 ani care au trecut de atunci, pot spune ca au fost tot felul de revelioane: si cu prietenii, acasa la ei, si cu prietenii acasa la noi, si revelioane petrecute in doi, adica eu si Dante mic, sotul fiind de serviciu la munca. Nu pot spune ca e vreunul care mi-a placut mai mult. Cert este ca, din cele petrecute la restaurant, ca oamenii mari, imi amintesc cum pe la ora 1 noaptea aproape ca adormeam cu capul pe masa si nu ne doream decat sa fim in pijamale in patul nostru de acasa dormind. Da, fructul oprit din tinerete era deja in mainile mele dar parca nu era asa de dulce cum parea atunci. Era bun dar nu extraordinar. Asa cum portocalele, atat de dorite atunci, acum stau neatinse in fructiera fara sa ni se mai para asa deosebite.

Acum, la 40 de ani ai mei, cu deja doi copii si o familie implinita, constat ca nici nu ma mai gandesc la petreceri extraordinare de revelion. Ba dimpotriva, cu un bebelus mic in brate si cu un so? care va fi de serviciu in noaptea dintre ani, tot ce vreau e liniste si odihna. Asa ca, mi-am invitat parintii sa imi tina companie, sa imi fie aproape in caz de nevoie, sa nu fie ei singuri si noi singuri in aceasta noapte de trecere.

E ca un cerc ce se inchide si care imi arata ca, pana la urma, oricat ne dorim de tare in tinerete sa fugim departe de ei, sa ne traim viata altfel, tot ea, viata, ne arata ca asta e cursul firesc, ca acel alfel poate fi de fapt, la fel.

Nu am apucat sa imi cumpar pijamale noi dar promit sa ma imbrac cu ceva dragut si sa las pijamalele macar pana dupa miezul noptii.

Asadar, revenind la intrebarea unde imi petrec revelionul constat ca sunt chiar in trend: acasa, la televizor.

2016

Dorinte implinite in noul an, sanatate si oameni frumosi alaturi!

La multi ani oameni buni!

Un 2016 cu schimbari in bine atat in noi cat si in jurul nostru!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.