Mobilarea camerei copilului cu implicarea acestuia

Am vazut de curand un articol despre cum sa amenajezi camera copilului cu ajutorul acestuia, dandu-i chiar mana libera sa isi aleaga decoratiunile care ii plac si chiar sa alegi impreuna cu el mobila copii ce ii va sta alaturi ani buni.

Mie mi se pare o super idee sa implici copilul in astfel de actiuni, pana la  urma asa e si firesc, sa aiba si el un cuvant de spus vis-a-vis de spatiul in care va locui si isi va petrece timpul.

Tin minte ca, atunci cand ne-am mutat aici undelocuim acum, respectiv un apartament cu trei camere, eu eram foarte incantata de schimbarea de la o singura camera, gandind ca va avea si copilul camera lui, spatiuul lui personal. Doar ca socoteala parintilor nu prea se potriveste cu socoteala copilului. Desi pastrasem mobila din vechiul apartament, care era de fapt mobila pentru camera de copil, cu sifonier si dulapuri suspendate, desi decorasem chiar impreuna cu el camera, personalizand-o cu un colaj de poze, o creanga de copac adevarat cu flori din fetru, un tablou pictat chiar de el cu numele sau, totusi copilul nu dorea deloc sa se joace sau sa doarma acolo.

Mi-a luat destula vreme sa realizez unde greseam noi: atunci cand isi aducea jucariile in sufragerie, imprastiindu-le peste tot, ii spuneam sa se duca in camera lui sa se joace. Atunci cand vorbea prea tare, cand canta de ne asurzea, il trimiteam in camera lui. Uneori se ducea, dar nu statea mai mult de cinci minute, alte ori refuza categoric acest lucru.

Seara, la culcare, il luam langa mine in dormitorul mare si ii citeam povesti, apoi il trimiteam in camera lui sa doarma. Esec total. Nici nu vroia sa auda.

Abia dupa o vreme am citit un articol in care se sublinia ca este foarte important ca si noi, parintii, sa petrecem timp alaturi de copil in camera lui, mai ales daca nu a avut aceasta camera de la nastere. In acest fel copilul asociaza camera respectiva si cu imaginea si caldura parintilor. In caz contrar, in felul in care procedam noi, in mintea copilului camera lui semana cu un loc de pedeapsa: “du-te in camera ta!” era ceva imperativ.

Odata ce am inteles acest lucru am petrecut alaturi de copil in camera lui, ne-am jucat, am citit povesti, am pictat si am facut o multime de alte activitati placute lui. Astfel, trecerea a fost mult mai lina, iar de la inceputul clasei intai copilul doarme fara probleme in patul lui. Chiar daca mai ma cheama sa ii stau alaturi sa ii citesc cate o poveste, cand simte ca adoarme ma trimite singur la mine in dormitor, sa aiba “spatiu” :).

Daca si voi sunteti in cautare de solutii pentru obisnuirea cu propriul spatiu al copilului, Noriel vine cu o diversitate de mobilier pe placul celor mici. Totusi e de preferat sa il alegeti impreuna cu micutul sau micii locatari, atunci cand sunt destul de mari pentru a face asta.