Mame bune si nebune

Zilele trecute am evadat de acasa la un film, profitand de faptul ca Dante era la bunici si Horia putea ramane cu sotul.

Planul era asa: ma intalnesc cu prietena mea Maria si iesim ca fetele, la un film numai bun pentru noi, despre mame bune si cica nebune. Vroiam sa ne lamurim dacca e vorba de “nebune” sau “ne-bune”.

Intre timp planurile s-au schimbat, copilul ei a vrut sa mearga si el cu mami la film, dar nu vroia sa intre singur la un film pentru copii, ci doar cu mami. Ca o mama buna ce este, s-a conformat si a intrat cu copilul, ramanand ca eu sa fiu cea care va trage concluziile filmului pentru noi, fetele :).

Filmul este tipic american, plin de clisee si exagerari, dar e foarte deconectant. Cel putin pentru mine, care simt din cand nevoia unei portii de nebunie eliberatoare, muzica aceea antrenanta, dezlantuirea mamelor ce se decid sa nu mai respecte reguli si tipare, toate acestea au creat o atmosfera de care aveam nevoie.

Subiectul e tipic pentru un film american: tabara mamelor bune, care respecta TOATE regulile, care incearca sa fie vazute bine de catre ceilalti, care se conformeaza tuturor aberatiilor din ultimii ani privind cresterea copiilor. Si tabara mamelor ce se aliaza cu cea care s-a cam saturat sa respecte reguli, cea care simte ca numai are resurse de energie sa se mentina la suprafata respectand tot ce impune societatea moderna. Sa fii si mama, si sotie, si angajata, poate fi cu adevarat coplesitor.

Nebunia se declanseaza cand personajul (pozitiv) principal constata ca e cam singura pe baricada cresterii copiilor. Sigur, usurinta cu care isi da barbatul afara din casa e de intalnit doar in filmele americane. In realitate, la noi, stim bine ca nu e deloc atat de simplu. Dar face bine sa ne imaginam cum ar fi :).

Lupta dintre cele doua tabere imi aminteste de filmele cu liceeni, in care personajul neggativ face legea iar cel pozitiv incearca sa schimbe regulile. Acum conflictul s-a mutat in lumea mamelor, adica adolescentele de alta data au crescut dar obiceiurile s-au pastrat.

E totusi un film de vazut, un film deconectant, un film din care noi, mamele, putem trage concluzia ca nu e chiar asa un capat de tara daca mai incalcam din cand in cand regulile, daca ne iubim mai mult pe noi insine si ne mai satisfacem cate o mica placere: un mic dejun in liniste, o prajitura, o ciocolata, o seara cu prietenele.

Sigur, la noi in societate iesitul cu prietenele nu prea inseamna atat de mult alcool si nici aruncatul cu privirea dupa barbati, dar ne putem adapta la ce ne place noua.

Cresterea copiilor nu inseamna doar Trebuie si Reguli, sacrificiu si dat peste cap pentru a infaptui minuni. Cresterea copiilor aduce satisfactii si bucurii atunci cand ne dam timp sa le vedem si sa ne bucuram de ele.

Pana la urma un dram de nebunie face bine.