De inceput de an nou

Si iata ca un an nou isi arata zorii. Ca la mine cel putin asa a inceput, din zori.

Dar se cade sa va povestesc mai intai despre Revelion. Ca sa fie in firescul cronologic si logic, dupa ce am spus despre Craciunul in patru.

Pai tot in patru am petrecut si Revelionul. Vorba vine ca am petrecut, ca mai mult l-am trecut. Asa, cum treci dintr-o curte in alta cand nu e nici un gard sa te opreasca. Adica nu ne-am impiedicat de nici un prag, nu ne-am asezat la masa intinsa sa dam in branci de ghiftuiala, nu ne-am pus la țol festiv. Ne-am aliniat strategic care pe unde a apucat. Soțul la calculatorul lui, eu la laptopul meu, copilul mare la televizor urmarin emisiuni alb-negru de alta data, copilul cel mic in urmarirea pisicii. A, mă scuzati, am uitat sa spun ca de fapt suntem cinci, cu pisica cu tot. Care pisica ar fi dormit linistita si fara nici o pretentie de a petrece daca nu ar mai fi scuturat-o din cand in cand Horia.

Dupa ce am urat si mi-am luat portia de urari de pe FB m-am alaturat si eu lui Dante in speranta de a simti un pic de  atmosfera specifica. N=am gasit nimic interesant de vazut, asa ca am ramas tot la alb-negru, in timp ce soțul si-a gasit nu stiu ce serial de vazut. M-am bucurat ca ne-am mai luat un tv chiar cu cateva zile inainte, desi nici pe ala de-l aveam nu prea-l deschidem. Dar na, ca orice  femeie, am puterea de a anticipa: mai cresc baietii, mai vor si ei de ale lor, eu de ale mele, soțul de-ale lui, etc etc. Asa ca mai bine sa pastram linistea in casa.

 

Apropo de liniste. Stiti aia cu sarbatori linistite? Ei , asa a fost la noi. Liniste nene de incepusera sa imi țiuie urechile. Numai a petrecere nu semăna. Am dat cep la o sticla de spumos, am ciocnit, ne-am pupat si am asteptat artificiile. Noroc ca de la etajul 7 unde locuim se vede cale de juma de oras, asa ca ne-am bucurat din plin de multimea de artificii. Cu adevarat un spectacol de care de data asta s-a bucurat si Horia.

A, dar trebuie sa consemnez si faptul ca Horia a asigurat pana la urma atmosfera. Nu doar ca a fugarit pisica cat a fost seara de lunga ci a si pornit voios la parcurs trasee pe propriile picioare. A luat-o la pas cu mare voiosie, insotit de chiotele de bucurie ale lui Dante. Asa ca pana la urma am avut Revelionul copiilor.

Dupa care ne-am culcat linistiti si impacati in paturile noastre cu convingerea declarata ca am avut cel mai plictisit(or) revelion din cei 40 de ani ai mei. Asa ca am dormit.  Unii pana mai spre pranz, altii…

Va spuneam ceva de zorii noului an? Ei bine eu am luat-o chiar din zori.Pe la ora 7 asa ma chinuiau o durere de cap si un cosmar. Asa ca am sarit din pat sa le combat cu o cafea si o pastila. Imediat m-a urmat si Horia, care nu rateaza nici o dimineață. Pana la ora 9 maturasem si spalasem pe jos de doua ori, spalasem ceva farfurii, bausem cafeaua, hranisem copilul, verificasem FB-ul, aranjasem masa pentru familia mea ce urma sa vina la masa.

Cum s-ar spune mi-am inceput anul plina de elan muncitoresc. Ma intreb cam cu teama: oare ma va ține asa tot anul?

Nu de alta dar si  a doua zi, tot in forță am inceput-o. Cu spalat mormanul de vase de ieri, cu trebăluit, adunat, călcat (totusi cineva se mai duce si la munca a doua zi si are nevoie omul de haine decente),

In rest a trecut ziua cu un film lung in doua reprize la tv. Interesant subiectul: o mama care a inceput sa scrie carti despre cum sa cresti copiii, doar ca succesul a venit la pachet cu mai putina implicare in cresterea copiilor care au crescut si au inceput sa judece toata treaba asta, ca si cei din jur de altfel. M-a dus cu gandul la noi, mamele care scriem pe bloguri si m-a facut sa ma intreb oare ce vor spune copiii despre intamplarile de le-am consemnat noi, vor vedea si ei din acelasi unghi? Unele articole pe care le scriu am inceput sa i le citesc lui Dante, mai ales cele despre el si trairile lui. Incepe sa mi se para normal sa fac asta.

Cat a fost filmul a dormit piticul langa mine si au fost asa niste momente minunate. Soțul cu Dante si-au vazut de treaba in sufragerie si mi-am impus sa ma relaxez si sa nu-mi mai bag nasul si sa incerc eu sa le organizez ziua si distractiile. In timp ce ma uitam la film mainile au lucrat un desen gen mandala, parte din proiectul #365desene initiat pe FB si de care imi doresc tare mult sa ma tin. Un desen pe zi mi se pare o provocare frumoasa.

Asa ca am inceput anul in forță dar și cu relaxare.

Fie ca…re sa aiba parte de anul pe care il doreste si sa se bucure de tot ce ii aduce frumos!

La multi ani 2017!