Coloratul – terapie sau nu?

Am tot vazut ca au aparut pe piata o multime de carti ce invita la colorat si relaxare, povestindu-se ca operatia asta ar fi terapeutica chiar.

Eu, recunosc,nu am inteles cu adevarat scopul coloratului nici macar pentru copiii de gradinita. Cu timpul am mai cercetat si am priceput ca ajuta la exersarea muschilor mainii, la dezvoltarea preciziei de a manui instrumentele de scris si chiar la dezvoltarea simtului culorii. Asta cand copilul cauta cu adevvarat esteticul in ceea ce face si nu cauta sa se exprime pe el si sentimentele lui, rezultand uneori un cer rosu si o frunza albastra, spre uimirea si chiar exasperarea unor adulti neavizati.

Am avut si eu reprizele mele de colorat alaturi de Dante, momente in care pot spune ca m-am relaxat. Dante nu a fost mare amator de colorat, intotdeauna a preferat sa isi faca propriile desene si daca a fost cazul sa le coloreze. Asa ca daca vroiam sa obtin macar o pagina colorata complet trebuia sa termin eu operatiunea.

Dar vorbesc aici de carti din acelea cu desene mari, cu un animal si cel mult o floare sau o frunza pe pagina.

Dar cartile astea de colorat terapeutice au desene impartite in zeci sau sute de segmente, fiecare centimetru este divizat si fragmentat de linii si liniute.

Am primit un pdf cu cateva desene de acest gen si m-am pornit sa le printez cu gandul ca poate intr-o zi m-oi plictisi asa de rau ca le-oi colora eu. Surpriza a venit insa de la Dante care a sarit entuziasmat in sus, si-a revendicat majoritatea desenelor, le-a capsat frumusel intr-o carte si…s-a pus pe colorat. Ca tot e rost de vacanta prelungita si timpul se cere umplut cu activitati diverse.

Dar nu s-a oprit doar la a-si vedea de treaba lui. Nuuu. M-a provocat si pe mine, ca doar ce alta treaba am.

Asa ca a colorat prima plansa,cu o domnisoara infofolita bine cu multe esarfe sau fulare,cu un caciuloi gros, ca doar e iarna. El insa,sub influenta povestii de lecturat pentru scoala si pe care a indragit-o foarte mult, a intruchipat-o pe Craiasa Zapezii. Din doi timpi  si trei miscari albastrul cerului a coborat peste desen, a inghetat rasuflarea domnisoarei. Ochii sunt cam ciudati dupa gustul meu dar el zice ca ei sunt tot farmecul. La urrma mi-a spus ca el s-a relaxat, ca ii place, si s-a apucat de urgenta si de urmaatorul desen. Il cred ca s-a relaxat pentru ca in timp ce coloreaza canta cat il tine gura. Si e foarte vesel. Si a promis ca le ia cu el si la scoala sa coloreze in pauza si sa inspire si colegii. Da Doamne!

Cum am abordat eu problema? Cu maxim de …stres. Zau va zic ca nu m-am relaxat nici o clipa. Fiecare segmentel se cerea umplut cu alta culoare. In mintea mea fiecare segment trebuie sa fie diferit, ansamblul sa se potriveasca, nuantele sa se combine armonios… O intreaga nebunie in capul meu. Mi se impleticeau mainile in culori, carioci, pixuri cu gel. Nu m-am lasat pana nu am terminat, dar simteam ca nu se mai termina atatea si atatea bucatele de fular, de caciula, de par.  La sfarsit am rasuflat usurata ca am scapat :)).

In concluzie: prefer sa desenez, sa nascocesc eu ceva decat sa umplu cu mii si mii de culori. Sau poate in alte momente voi gasi relaxanta si operatia asta. Poate.

Acum sa va prezint cele doua viziuni ale aceluiasi desen:

 

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: