Farmecul Craciunului alaturi de copii

Acum doi eram impreuna cu soțul și cu Dante la unul din evenimentele organizate cu ocazia Craciunului. Colinde, emoții, cadouri, glasuri de copii si tot ce implică asta. Atunci am avut asa, un moment in care m-am gandit ca peste cativa ani toate astea vor deveni doar amintire, copilull va creste si nu vom mai trai aceste clipe. Atunci am simtit parca sa imbratisez momentele astea, sa le savurez si sa le inchid bine in cutia cu amintiri.

Dar viata ne face surprize si asa ca anul acesta am petrecut Craciunul nu doar cu unul, ci cu doi copii. De fapt, daca punem la socoteala si bucuria prezentei finilor alaturi de micuta Sofia, bucuria si farmecul au fost intreite.

Pentru ca am invatat sa nu ma mai stresez de faptul ca nu  sunt toate la locul loc, ca nu e curatenie luna exact atunci cand vin musafirii sau e momentul ce ar trebui sa fie festiv, desi cu o zi in urma era exact asa. Am invatat ca nu masa incarcata cu de toate, crengutele de brad si decoatiunile sunt cele care dau farmec mesei, ci glasurile de copii, bucuria din inima noastra si relaxarea.

Desi am inceput pregatirile inca de luni, nu au iesit toate cum mi-am propus. Turta dulce s-a turtit, biscuitii au iesit ba cruzi ba arsi, carnea de rață nu cred ca ar fi intrat vreodata intr-un concurs de bucatari.  Dar sarmalele au fost delicioase pentru ca au fost facute cu drag de catre o prietena in timp ce nazdravanii ei se fugareau cu nazdravanii mei, am facut bezele pentru prima data si  mi-au iesit, iar cu doua seri inainte de Craciun am facut impreuna cu Dante si Horia o nebunie de prajitura rapida.  Spun nebunie pentru ca la sfarsit erau amandoi copiii manjiti pana la urechi de ciocolata (face painting by Dante) si era o veselie si un haz in casa de nici nu conta cum ar fi iesit prajitura.

Tot la plusuri consemnez si faptul ca Dante a fost la colindat, de data aceasta nu singur, ca in anii trecuti. Dimineata a fost cu prietena lui de la bloc, o fetita vesela si plina de viata, Miriam. M-am bucurat enorm sa ii vad impreuna, sa ii vad entuziasmati, inventand propriile cantece, venind si descarcand tolba cu portocale, nuci si mere, impartind frateste banutii si darurile. Dupa amiaza mi-am luat ragaz sa ies cu el si colegii lui la colindat pe doamna invatatoare. Mi s-a parut ca e in firescul lucrurilor sa fie asa. Au mai batut ei apoi la cateva usi si seara ne-am intors acasa inghetati si nerabdatori sa vina Mos Craciun.

Pozele mele sunt total nereusite pentru ca nu am cu ce le face mai bune, dar adaug faptul ca Dante a fost la colindat purtand cu bucurie si dorind sa arate tuturor darul minunat primit de la Ursuletii nazdravani.

 

Nerabdarea lui Dante crestea cu fiecare minut ce trecea. Nu stia nici el ce sa faca: sa doarma, sa astepte, sa se duca in camera lui, sa doarma in camera cu bradul. Pana la urma oboseala l-a invins dar ne-a gonit si pe noi sa mergem la culcare sa nu vina Mos Craciun si sa nu mai intre daca ne vede treji.

Inocenta lui, emotia, copilaria, toate astea sunt acele ingrediente care ne fac sarbatoarea Craciunului plina de farmec. Ma uit la el cat de mult a crescut, cat de matur este uneori, dar imi creste inima de bucurie sa il vad inca atat de copil, atat de pur si atat de entuziast in micile bucurii.

Moș Crăciun a lasat daruri frumoase sub brad, daruri dorite, daruri sperate, daruri surpriza.

La 4 jumatate dimineata, dupa ce abia il adormisem din nou pe cel mic, il aud pe Dante cum vine tiptil la noi. ”nu pot sa mai dorm dar nu vreau sa arunc nici un ochi la brad pana dimineata”. S-a intins langa mine, a inceput sa bâțâie din picior dupa cum ii e obiceiul cand e nelinistit. Pana la urma s-a ridicat, m-a luat de mana si am plecat la brad.

Capul imi bubuie din cauza unei migrene ratacite dar ce mai conta. M-am intins pe canapea si am participat la entuziasmul lui. Nu conta ca nici nu vedeam bine, am fost langa el. Cand am vazut ca desface primul lego si se apuca de lucru… m-am scuzat si am plecat la culcare.

La ora 7 a venit la noi sa ne spuna ca a terminat de asamblat si al doilea lego plus lego 3 D cu Turnul Efel si sa ne trezim odata sa vedem cadourile.

Pana la ora 9 nu mai stiu ce s-a intamplat. Ca prin vis imi amintesc ca s-a trezit si Horia, si soțul, ca tancul cu telecomanda, lumini si sunete a inceput sa turuie de zor prin casa, ca Horia a venit inapoi la sanul meu si a adormit. Pana la 10 am cazut si eu intr-un somn adanc si abia aproape de 11 am reusit sa ma pun cat de cat pe picioare.

Micul dejun in bucatarie, nu am avut energie de pus masa, de aprins lumanari sau de imbracat festiv.

Dar entuziasmul lui Dante, rasetele lui Horia, faceau ca totul sa fie asa cum trebuie.

Somnul pe canapea, filme la tv, tancul zornaitor al lui Dante si ziua a trecut rapid. Vizita finilor si a micutei Sofia au animat din nou atmosfera. Masa in bucatarie. Cu doi curiosi mici era o provocare o masa festiva intinsa in sufragerie.

Tot sarbatoarea Craciunului ne-a adus si bucuria de a-l vedea pe Horia ca se desprinde singurel, ca merge singur pe piciorusele lui. Fiecare pas e insotit de chiotele de bucurie ale lui Dante, de aplauzele lui.

Pana la urma a fost o zi fericita, am fost impreuna si asta e tot ce conteaza.